să pui la un loc: patrie! eroi! stindarde! sânge roman! străbun! Plevna și Grivița!…… toate acestea amestecate cu puțin entusiasm, pentru ca să scoți gata o odă patriotică. Și cred că mai în nici o parte nu s’a făcut mai larg abuz de cântece resboinice ca pe la noi. Printre alte cauze, aceasta vine și din sărăcie de cugetare, din sărăcie de cultură. Pentru genul patriotic mărturisesc că am foarte puțin gust. Și socotesc că afară de legendele patriotice ale lui Bolintineanu și unele din ale lui Alexandri, scrise cu prilejul rezbelului Româno-Turc, în colo tot ce s’a scris în acest sens e o pleavă de nimicuri pe care timpul le va spulbera, mai târziu sau mai curând.
Poeziile lui Mihail Zamfirescu s’ar putea deosebi în două categorii: 1: liricile în care și-a cântat feluritele sale simțiri; 2: baladele, legendele și poemele, de cari o mare parte a volumului e plină.
Liricile sunt aproape toate consacrate iubirei. Aceste poezii sunt mai mult niște
