sânge și ce aduc atâta mizerie și ruină. Și nu te fac ele încă să gândești ia acea frăție universală când numai știința, artele și munca vor trebui să fie eternii suveranii ai umanităței? Câte gânduri bune și ideale nu’ți ocazionează asemenea corecte și bine cugetate versuri!… De aceia poetul despre care vorbim, merită admirațiunea urmașilor și cade să ocupe un loc demn în literatura noastră.
In «Balada Nebunilor» este iarăși fondul unul realism învăluit în cadrul fantasticului. Aci e vorba de un fel de Neron modern care vrea să puie finalul tiraniei și corupțiunelor sale printr’o distrugere supremă a bogăției, femeilor, legilor și paraziților săi. Și în vreme ce el făcea acest plan, alergând pe uliță, mulțimea înfuriată îl trimetea la ospiciu. In acest nebun, eu unul, intrevăd lumea mișeilor, tiranilor și ecsploatatorilor, sub care geme o plebe așa de numeroasă și așa de nenorocită.
Printre poeme, «Cerșetorul» e un mic cap de operă. Cei cari din colegii mei de Liceu vor citi aceste rînduri, își vor
