Savantul părăsește cugetarea lui rece cercetătoare din fața problemelor sociale și filosofice ce'l preocupă, și își abandonează fruntea pe sînul poeziei, pentru că e dulce și armonioasă ca iubirea. Acest fapt învederează sensibilitatea lui filosofică, ce învăluie într'un miraj subțire de imaginațiune, de vis, cugetarea sa de savant. Eminentul psiholog Paul Bourget a observat cu adânc spirit de analiză diferite cazuri de sensibilitate la savanți iluștrii ca Renan, Taine, Michelet și alții.
Dinaintea marelor probleme omenești, creerul cugetă de o potrivă cu inima.
Poetul a cercetat adese-ori misterul nesfârșit, ce învălue universul ca o poveste vecinie turburătoare de minți. Creerul lui a fost dureros si neobosit preocupat. Dar în același timp
....du sombre infini j'ai senti quelque chose
Entrer en me blessant dans mon coeur enivré!
Inima a fost și ea pătrunsă.
Pe lângă această sensibilitate fină și vibratoare, un spirit de analiză pătrunzător,
