Această pagină nu a fost verificată
In redacția „Revistei Literare”, — pe atunci subt direcția D-lui Ion Rădoi, — poetul Macedonski îmi prezintă, într'o zi, un tînăr care îmi strânse mâna cu o politeță rece. Tînărul avea înfățișarea unui boiem sceptic, puțin mizantrop; de sigur, cu chiria neplătită, cu nesiguranța dejunului de a doua zi, — dar care în ciuda soartei, purta mustățile răsucite și pălăria moale ca un lazaron visător. Numele său chiar avea ceva din originalitatea aceluia care îl purta și ce 'ți părea, de cum îl auzeai, destinat să se ridice odată mai pre sus de pulberea nesfîrșită a numelor comune.
In zilele următoare aflai că Jikidi părăsise liceul, unde Limbile clasice îi
