Pagină:Profile literare.djvu/57

Această pagină nu a fost verificată
Th. D. Speranță
-----

Iubesc mult pe oamenii cari rîd, — dar mai ales pe cei cari mă fac să rîd. Rîsul e o plăcere, un farmec, o calitate. Cei care nu rîd sunt nenorociți, și de acești oameni am tot-d'a-una antipatie și teamă. Prin rîs atragi, impresionezi, ca prin frumusețe și talent. Profesorul care rîde cu elevii, e mai iubit și dă lecțiilor sale un farmec sugestiv; amicul care rîde, e mai leal și mai bun; femeiea care rîde, iubește mai sincer.

Rîsul e poate cea mai însemnată deosebire între om și bestii. Bestiile nu rîd, din care cauză au vecinic în figură o tristețe stupidă, — lipsa rîsului.

Oamenii cari au rîs genial se numără cu drept cuvînt printre cei mai mari