dispare o parte din el, evoluționează; şi azi, unul din cei mai străluciți esteticiani și istorici moderni, H. Taine, ne spune cine este Balzac: „cel mai adânc evocator de viață, ca şi Sackespeare!”
In zilele noastre, acela care ar putea fi numit urmașul lui Balzac, este fără îndoială Emile Zola. Numele său a străbătut în cele mai depărtate unghiuri ale lumei; numele său pune roșeli ciudate pe obrajii domnișoarelor pudice; numele său însemnează o epocă, o revoluție literară.
S'a vorbit foarte mult de acest maestru ca de un întemeetor al școalei naturaliste, iar teoriile sale, coprinse în câteva volume, au dat naștere la felurite și furtunoase discuțiuni critice. Mi s'a părut foarte greșit punctul acesta de vedere care nu privește pe Zola de cât ca şef de școală. Zola n'a creat nici o școală, nici un sistem; cât despre teoriile sale este cel dintîi care nu le-a urmat. Edmond de Goncourt, în volumul al