vedește o deșteptare maĭ largă în spiritul publiculuĭ nostru pentru operile de valoare distinsă și triumful unor marĭ ideĭ de domeniul criticeĭ literare moderne.
Aparițiunea Studiilor critice este începutul uneĭ nouĭ epocĭ literare, al căruĭ caracter cred că se va desluși, încetul cu încetul, maĭ târziŭ.
Aproape fără întrerupere sfîrșesc în acest moment citirea volumuluĭ al II-lea; și ceĭa-ce caut să întrupez în aceste rîndurĭ nu este de cât vibrațiunea primei impresiunĭ, aceĭa care poate păstrează cel maĭ clar sunet al sinceritățeĭ.
Volumul cuprinde nouĕ capitole, avênd aproape fie-care în parte cadrul dezvoltat al unuĭ studĭu. Treĭ din aceste capitole sunt de domeniul polemiceĭ literare: (Asupra criticeĭ metafizice și celeĭ științifice; Personalitatea și morala în artă; Criticiĭ noștriĭ și «Năpastea»).
Este de observat, în cele maĭ multe din studiile d-luĭ Gherea, o facultate rară de a polemiza. Criticul însă nu a-
