aduc aminte, câteva neprețuite obiecte de jad. Papa era un mare colecționar de antichități și foarte bun cunoscător în artă. La moartea lui, colecțiunile sale, din nenorocire, nu ne rămaseră nouă, ci trecură nu știu din ce pricină în mâinile unchiului Bertie, pe atunci prinț de Galles.
Al doilea mare salon era plin de obiecte de preț aduse de mama din Rusia, tot felul de obiecte sculptate și ornate cu nenumărate pietre pe jumătate prețioase din Ural. Tăvi și vaze, cupe și cești, ouă de Paște și întregi servicii de birou sau de toaletă, și o colecțiune deosebit de prețioasă de obiecte de „Orletz”, o piatră extrem de dură, trandafirie închis cu vine cenușii.
Nouă ne plăcea foarte mult să mânuim aceste comori, dar trebue să adaog că n’aveam voie să le atingem; totuși nu pot afirma că țineam în totdeauna seama de această poruncă; ispita era prea mare!
Amintirile mele despre Londra se întind asupra mai multor perioade. Epoca jocurilor în grădinile palatului Buckingam s’a petrecut când eram foarte mici; se puse însă capăt pentru totdeauna acelor jocuri încântătoare, când ne fu impus să ne plimbăm în mod cuviincios în Green Park (ce se află foarte aproape de Clarence-House).
Aveam groază de aceste plimbări unde ne însoțea o guvernantă cu gândul aiurea, care se plictisea ca și noi. Și apoi ce ironie de a numi această grădină Green Park,[1] când eram oprite de a călca iarba despărțită de
- ↑ green însemnează verde.
