reginei Victoria. Mătușa Luisa de Coburg, soția unchiului meu Filip de Coburg Cohari, frate cu regele Ferdinand al Bulgariei și fiica cea mai mare a regelui Leopold II al Belgiei. Trecea drept una din cele mai mari elegante, vestită în timpul ei. Dragostea ei pentru găteală, era ceeace un puritan ar fi numit un păcat; era în adevăr un prilej de ruină și făcuse dintr’însa o soție greu de suportat.
Altminteri, era o ființă bună, dar cam nesocotită; îi plăcea să fie băgată în seamă, în orice chip, fie numai în glumă sau chiar în bătaie de joc; ba părea foarte desamăgită, dacă uita cineva să facă haz pe socoteala ei. Ii plăcea să fie necăjită în privința gătelilor, a obiceiurilor, a ideilor și a „flirturilor” ei, și să treacă drept excentrică, cum și era de fapt, însă într’un chip destul de nevinovat, dacă n’ar fi fost atât de costisitor.
Noi copii, o numeam tanti Philippa, ceeace ni se părea că-i îmbină în mod iscusit numele ei cu al soțului: Philippe și Luisa. Tanti Philippa, din pricina numărului nemaipomenit de mare al rochiilor ei, era pentru noi cei mai mici, un isvor nesecat de însuflețire, parcă ne-am fi dus la teatru. Când venea la noi, chiar pentru puține zile, aducea atâtea pălării încât nici un dulap nu le încăpea, și atunci le prindea cu ace dealungul perdelelor cât de sus îi ajungeau brațele.
A fost o întâmplare de neuitat la Reinhards-brun, când două din pălăriile ei, au fost arse pe sobă, iar alta, mâncată de câini! Tanti Philippa era foarte blondă, avea ochii mici și nasul lung al tatălui ei, dar era o ființă arătoasă, cu o înfățișare isbitoare, mult înfrumusețată
