Puțină lume poate păstrează despre unchiul Sergiu o amintire duioasă, eu însă așa i-o păstrez.
Cu deosebire de asprul ei domn și stăpân (și aici cuvântul se poate lua în sensul lui literal) mătușa sau verișoara Ella era toată numai blândețe și farmec feminin.
Deși cu mulți ani mai mare decât noi, era vară primară, fiind fiica surorii a doua a tatălui nostru, răposata Marea Ducesă de Hessa; iar prin căsătoria ei se făcu mătușa noastră. Dar anii ce ne despărțeau în clipele când deosebirile de vârstă sunt foarte simțite, ne făcură să alegem pentru ea demnitatea de mătușă. Unchiul Sergiu cu toate că adesea poruncitor și aspru față de ea, cum era față de toată lumea, era în adorație în fața frumuseții sale. Fiind foarte tânără și nevinovată, când se căsătorise cu el, unchiul Serge luase față de ea, apucături de dascăl; parcă văd și acum încântătoarea rumeneală ce i se răspândea pe obraji, când o mustra soțul ei și o mustra cam des, fără să-i peste unde se aflau și cine era de față.
„Mis Serge!”[1] striga ea atunci, și chipul ei lua expresia unei copile de școală dojenită. E deajuns să-mi amintesc de dânsa ca să mi se topească inima din mine.
Și ea avea minunate juvaere, iar unchiul Serge care o iubea cu patimă, cu toate că o dojenea, născocea tot soiul de prilejuri pentru a o încărca cu splendide podoabe; și apoi tanti Ella avea darul de a-și purta hainele
- ↑ Franțuzește în text.
