Avea și o deosebită înclinare pentru plăcerea de a mânca; de sigur că avea și dânsa „digestie rusească”, și în timpul șederii sale la noi, bucătarul, ca și toți din casă, se simțea nevoit să-și ridice destoinicia până la cel mai înalt nivel.
Cred că avea o inimă de aur; ne iubea din suflet; îmi amintesc și astăzi cum mă simțeam îngropată, ca să zic așa, în amplele ei bărbii, când ne strângea la piept, într’o îmbrățișare de bunică.
Ca toți copiii, prindeam cu mare plăcere fluturi, și-mi aduc aminte de indignarea ei, când ne-a văzut trăgând în țeapă, cu niște ace, în vârful pălăriilor noastre de paie, pe bieții prizonieri. Ne asigură că erau încă vii și că-i vedea cum se svârcolesc în tot felul, pe țeapă în care erau prinși. Ne numi barbari cum și eram, dacă spusele ei erau adevărate.
Bătrâna contesă Tolstoi, trăi până la o vârstă foarte înaintată, lucru ce se potrivea de minune cu firea ei încăpățânată!...
Voi vorbi încă odată, mai încolo, despre Rusia sub domnia lui Alexandru al III-lea, și apoi la curtea lui Nicolae al II-lea, dar acum, pentru a păstra oarecare șir și a-mi urma povestea potrivit cu trecerea anilor, trebue să ajung la Malta, raiul copilăriei noastre.
Ne îmbarcarăm spre Malta la Marsilia în Octombrie, 18... Bunica regină ne pusese la dispoziție pentru această călătorie yachtul ei „Osborne” foarte frumos, însă nu prea de ispravă pe o mare sbuciumată. Avurăm vreme rea în tot timpul călătoriei, de trei-patru
