le cu mii de petale albe; erau și micșunele, narcise, anemone, afară de o mulțime de alte flori necunoscute în clima nordică.
O lume fermecată! Țară de basm! In adevăr.
Mână în mână, Ducky și cu mine, stam privind în jur, uimite, fără cuvânt. Era o revelație; nemaipomenită frumusețe care făcea să ni se umple ochii de lacrimi.
Incet, cucernic aproape, ne coborârăm în acel rai, luându-l treptat în stăpânire, rătăcind în frumusețea lui ca într’un vis.
Portocale! Da, adevărate portocale! Nu de tot coapte, dar atârnau la umbra frunzelor lucioase, mingi rotunde, mititele, vestind dulceața lor viitoare.
Descoperirăm că o mică, smerită floricică albă, umplea văzduhul cu o nespus de dulce mireasmă; creștea peste tot în tufe, iar pe toată înălțimea zidurilor, se cățărau o mulțime de trandafiri, unii mari, galben deschis, cu multe foi, parcă râdeau la noi din înălțime, știind că sunt prea sus pentru mâinile noastre lacome.
Mai era și „bougainvilla” o minunată plantă cu flori purpurii, nemaiîntâlnită până atunci, și care acoperea zidul ca un covor.
Ah, câtă dulceață, câtă frumusețe, cât farmec! Și alte grădini mai departe, ce parcă îți făceau semn de după înaltele lor ziduri. Trecând treptat prin cărări înguste, pășeai tot mai înainte în fericire, și peste tot flori, parfum, soare și zumzetul a mii de aripi. Lumi necunoscute de descoperit. Mister. Crânguri umbroase, și pârâiașe de apă curgătoare pe sub ramuri vecinie verzi, și apoi ce micșunele!
