ește, sau englezește, așa încât nu e nimic greu.
Sultanul prezintă Ducelui pe toți turcii mai de seamă, și noi furăm prezentați Sultanului, care ne strânse mâna.
In acea seară, se oferi un prânz de gală cu toți miniștrii și personalitățile Curții. Eu fusesem așezat între grasul șef al poliției și directorul Instrucțiunii Publice.
Primul nu știa decât turcește, așa încât n’aveam ce face cu el; cellalt, vorbea englezește, însă mirosea așa de greu, încât era aproape să-mi vie rău. Avea și o înfățișare foarte nesănătoasă, totuși intrasem în vorbă, eu mulțumindu-mă să vorbesc de vremea de afară, iar el rostind nimicuri rău mirositoare.
Sper că nu te-am jignit cu descrierea vecinului meu, dar a făcut asupra mea o mare impresie. Deoarece părăsisem flota la trei dimineața, și nu avusesem de atunci o clipă de răgaz, e firesc că la unsprezece și jumătate seara, să fi simțit mare bucurie când se sfârși audiența de după masă, și puturăm și noi merge la culcare. Noi, însemnează aici, Mr. Keppel și cu mine.
Ducele propuse să rămânem nopțile pe bordul yachtului „Surprise”, dar Sultanul nu voi să audă de așa ceva; așa dar Ducele cu bunătatea sa obișnuită, ne opri cu dânsul pe Keppel și pe mine.
Furăm găzduiți într’o locuință mai mică, lângă Palat, numită Ildiz Kiosk. Pot spune că era destul de plăcut rânduită, afară de faptul, că aveam un pat atât de scurt, încât fui silit să dorm deacurmezișul, cu capul într’un colț și picioarele în cellalt. Totuși dormii buștean.
