dânsul. De fapt el trăia în Palat și făcea parte din Casa Regală. N’am stat în muzeu decât vreo două sau trei ceasuri și bineînțeles, n’am văzut în amănunt, decât ceeace era mai de seamă.
Astfel, Marți seara, ne culcarăm devreme, cu gând să ne pregătim pentru plecarea la Toledo, a doua zi. Am plecat din Madrid la zece, în vagoanele speciale ale trenului regal. Luarăm în tren un dejun cât se poate de bun și ajunserăm la amiază în Toledo. Acolo am găsit două trăsuri, fiecare cu câte patru catâri; îndată ce ajung la un deal, o iau la galop. Printre alte priveliști minunate și rămășițe dela Maurii de demult, trebue să pomenesc de fabrica de arme din Toledo și de biserica clădită în cel mai desăvârșit și curat stil gotic, sub Ferdinand și Isabela, care după cum știi, sunt cuceritorii Grenadei, ultima cetate a Maurilor în Spania.
In fabrica de arme, vestită de multe veacuri, pentru neasemănatul oțel al pumnalelor și al spadelor sale, am văzut toate secțiunile în plin lucru, și cum sculptau lucrătorii oțelul și-l încrustau cu argint și aur. Ni se dădu fiecăruia câte o bucată. Eu am căpătat un cuțit foarte frumos și mare, care îmi va servi de minune drept cuțit de vânătoare, dacă va veni prilejul, și-i ascuțit de pe acum. Ducesa a primit o mulțime de lucrușoare încrustate, pe cari le veți vedea când va sosi la Coburg. Aghiotantul Ducelui aici, e marchizul de Serra Bullones care a fost în Anglia, în timpul jubileului reginei; făcea parte din suita infantei Eulalia.
Acest om curtenitor stărui să dăruiască Ducelui o sabie pe care acesta o admira. E
