cai. Hamul spaniol e atât de frumos cu mulțimea lui de canafuri roșii și cu clopoței! Animalul e așa de acoperit, mai ales la cap și la umeri, că de abia îl poți vedea.
Infanta Isabela, mână minunat de bine. Ai fi rămas încremenită, dacă ai fi văzut cum întorcea unele colțuri și locuri înguste, pe când mâna în pas de galop. Știe franțuzește și englezește, dar vorbește atât de iute, încât o foarte greu s’o înțelegi, mai ales când nu poți din pricina sgomotului trenului să-i prinzi toate cuvintele. Astăzi e vorba să vedem „Tapiseriile” cari din pricina lipsei de loc, nu sunt atârnate pe pereți. Totuși au fost pentru noi scoase toate la iveală și am simțit o adevărată desfătare, văzând o așa minunată colecție. Din nenorocire, azi, Duminică, e ultima noastră zi; și aici se sfârșește una din cele mai plăcute călătorii și desigur, săptămâna cea mai plină de interes pe care am petrecut-o vreodată.
Don Antonio, infantele Spaniei, ne-a întovărășit în toate excursiile. E soțul Infantei Eulalia și amândoi au fost la Londra, la Jubileul Reginei.
Astăzi Regina a luat cu dânsa pe Duce și Ducesă și pe prințul George la un dejun dat de infanta Eulalia, în palatul ei. Din nefericire, a (fost necontenit bolnavă cât am fost noi aici, așa încât n’a putut lua parte la nici o excursie. Diseară, plecăm la 7.45 în două vagoane-salon și ajungem la Valencia mâine la ora 10 dimineața.
Flota se va opri la Port Mahon, iar noi cu vasul „Surprise” dăm o raită ca să vedem Taragona și apoi, regăsim flota la Port Mahon. De acolo, sper, să putem lua pe Duce și Ducesă
