pe bord. Vărul George era un tovarăș foarte iubit de noi. Avea și el darul să potolească svăpăiatul nostru trio. Ne poreclise „dragele trei”, dar îmi amintesc cu mândrie, că în ceeace privește pe vărul George, eu eram fără doar și poate, cea preferată; nu putea fi despre aceasta nicio îndoială.
Ce încântătoare veselie împărtășeam cu George, ce nevinovată veselie!... Ne plimbam într’un docar înalt cu două roate; calul pe care îl mâna el, un murg foarte liniștit, se numea Cockey. Una din noi sta lângă dânsul și celelalte două la spate. Cele dela spate, stăteau deobicei în genunchi pe banchetă și flecăreau cât le ținea gura, cu cei doi din față. Mai erau și minunate plimbări călare cu vărul George, care avea un roib cu păr lucios, numit Real Jam.
La Malta, toată lumea privea cu luare aminte caii vecinilor săi, căci țineau un loc atât de mare în viața de acolo, încât ai fi crezut că fac parte din familie. Real Jam, era o ființă desăvârșită, și când luară sfârșit zilele dela Malta, stăpânul lui îl luă cu dânsul la Sandringham. De câteori era cu, putință, vărul George ne însoțea în excursiile noastre de fiece Sâmbătă și-i plăcea să declare că, „dragele trei” se purtau mult mâi bine și erau mai puțin sburdalnice, când conducea el nebunateca gloată. Allenby sau „lună plină” era totdeauna cel mai neastâmpărat. Am găsit scrisori vechi dela George, în cari spunea că trage nădejde să se fi cumințit Allenby. Lui George îi plăcea mai bine să ia comanda în
