cei ce se înghesuiau în biserică în acea zi, fie din clasa de sus, fie țărani, ne voiau binele, toți erau plini de dragoste pentru cele două surori, cari își depuneau întâia oară, cu toată bună știința, legământul față de altar.
Era anotimpul când înflorește „Narcissus Poeticus”, anotimpul în care înfloresc florile cele mai timpurii. Ele împodobeau întreaga biserică, erau împrăștiate sub picioarele noastre pe când pășeam spre altar, înconjurau stâlpii în mari mănunchiuri, și mireasma puternică și cam amețitoare a acelor albe flori în formă de stea, cu inima ca un disc galben, îmi amintește, oriunde le întâlnesc, ceremonia încântător de simplă, desfășurată în acea ciudată și rar cercetată biserică de sat. Versetul ce mi se dăduse pentru intrarea mea conștientă în viață, era: „Fericiți cei cu inima curată, căci vor fi numiți copiii lui Dumnezeu”.
In acea zi mama îmi dărui patru frumoase șiraguri de mărgăritar, prinse într’un rubin înconjurat cu diamante, pe cari mamă-sa mi-l lăsase moștenire pentru ziua acestei ceremonii, deoarece pe vremuri și dânsa, ca prințesă de Hessa, fusese confirmată în biserica protestantă, înainte să devină Țarina Rusiei și să-și schimbe religia.
Printre multele lecții ce luam, erau și lecții de dans, încântător prilej de întâlnire cu prietenele noastre, căci n’ar fi avut nicio noimă o lecție de dans, dacă n’ai fi avut cu cine juca. Omul palid, mic, aprig și neastâmpărat care ne iniția în această artă elegantă, se nimerise să fie frate sau văr cu bucătarul nostru și-l
