eram măgulită că puteam insufla altuia simțiri atât de minunate și de poetice. Cu toate că am rămas cu ea în legături mai puțin strânse decât cu Gretchen, prietenia noastră dăinui mulți ani, căci Margareta era o ființă drăgălașă și statornică; mai târziu se căsători c’un militar. Cu anii, însă, slăbi legătura dintre noi, mă întâlnii rar cu dânsa și cu încetul se șterse din viața mea, din pricina depărtării și a scurgerii vremii. Prietenia Ducky-ei cu Frieda avu un sfârșit mai năpraznic, autoritățile găsind că tovărășia ei nu era binefăcătoare; mi se pare că surorile mai mari au fost pricina acestei hotărâri!...
Prieteniile, la acea vârstă critică, nu sunt totdeauna ușor de îndrumat și de stăvilit, e nevoie ca cei ce sunt la cârmă, să aibă mâna ușoară și nu cred că Fräulein să fi fost vreun cârmaci destoinic; vedea prea mult de ea însăși. Dar, poate, aici, o judec pe nedrept; având și eu fete, știu cât e de grea chestiunea aceasta.
Prieteniile fratelui nostru erau și ele un izvor de turburare. Incurcături de acest fel se iscă în viața oricărei fete care are frați, căci, e cu neputință să nu se ivească unele preferințe, unele potriviri împerechiate, unele înflăcărări trecătoare, destul de nevinovate, dar cari, totuși, trebue supraveghiate. Ne făceam tot mai mari și inimile ni se deschideau, treptat cu creșterea în lungime a trupurilor noastre; se deschideau într’așa chip, încât le simțeam deșarte, dacă nu le umplea, cel puțin în parte, vreo simțire covârșitoare. Era, așa dar, firesc, ca tovarășii lui Alfred să aducă în viața
