Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/339

minte ca o ultimă atingere cu tot ce aveam să părăsesc în curând: Anglia, casa părintească, marina, mult scumpă mie. Devenport, niciodată nu ajunsese până la farmecul Maltei cu soarele ei de miazăzi și cu misterioasa ei atmosferă răsăriteană; dar și acolo, aveam marea, aveam pe papa și pe mama, mulți prieteni; apoi și minunata priveliște a Devonshirului, așa de încântător, cu vâlcelele și dealurile lui, cu râurile și pădurile lui, cu drumurile stâncoase și înaltele garduri vii și grădinile frumoase, pe alocurea cu vegetație aproape sudică. Din pricina studiilor noastre la Coburg, noi trei, surorile mari, petrecuserăm mai puțină vreme la Devenport decât sora noastră Baby, de care mama nu putea niciodată să se despartă, așa încât o lua cu dânsa oriunde era nevoită să meargă; așa dar, amintirile mele despre Devenport, sunt întrucâtva nedeslușite. La început, nu prea ne plăcea Palatul Amiralității. Il socoteam drept o locuință foarte puțin ademenitoare. Avea ferestre cari priveau asupra unei mari piețe, tot atât de neatrăgătoare, ca și casa însăși și nu se putea lăuda cu vreo grădină ci numai cu un pătrat de verdeață, în dos, unde aveam obicei să jucăm croquet și să ne certăm din pricina jocului. In fața casei noastre se înălța aceea a generalului comandant, o locuință mult mai frumoasă și cu o grădină imensă plină de pomi și de acea atmosferă de tainică umbră, atât de plăcută copiilor, dar care lipsea cu totul grădinii noastre. Din fericire, generalul Harrison și familia lui erau foarte primitori și bucuroși de oaspeți. Aveau trei fete: May, Violet și Evelyn, a căror vârstă, se potrivea întocmai cu a noastră, și