împiedeca marea, porneam într’un vaporaș în susul diferitelor râuri; încântătoare excursii în țări necunoscute, de o frumusețe aproape ca de basm... Mi-aduc aminte de priviri furișate în parcuri și grădini fermecătoare ce coborau până la malul apei,
cu case mărețe ce ne priveau de departe; mi-aduc aminte de înfrigurarea și de beția întâmplărilor minunate ce ne cuprindeau, dar numele locurilor pe unde treceam le-am uitat mai pe toate, precum am uitat și chipurile celor ce ne primeau la sfârșitul plimbării. Totdeauna pătimaș iubitoare de grădini și de flori, îmi amintesc o priveliște ce mi-a isbit deodată ochii, în timpul uneia din aceste excursii: o grădină plină de azalee portocalii, galbene, roz și roșii ca mărgeanul, așezate în grupuri luminoase, în fața unor pomi, ce alcătuiau un fond de verdeață tropicală. Ca niște cascade de culoare se revărsau în jos pe povârnișul catifelat, parcă s’ar fi grăbit să-și oglindească frumusețea, felurit colorată, în apa pe care treceam noi plutind. Cu o străpungere de durere în inimă, ași fi vrut să țin pe loc fugara și minunata vedenie, dar lunecă și ni se șterse din ochi... Totuși, ea mi s’a întipărit în minte pentru totdeauna. „Tout passe”. Sunt, însă, unele priveliști cari nu pot fi uitate, oricât de repede le-ar fi purtat unda apelor. Mi-a rămas în minte și o neuitată excursie, într’una din vestitele „guly” din Devonshir; astfel se numesc niște vâlcele adânci, cu păduri dese, prin cari aleargă vesele râulețe, cântându-și micul cântec, sub umbra vrăjită. In timpul acestei excursii, căzui în apă și fui scăpată de fiul morarului, tocmai ca într’un basm cu zâne și fui nevoită
