personale dintre Napoleon al III-lea și Casa de Hohenzollern. Mama lui Karl Anton fusese o Murat, ceeace lămurește simpatia dintre aceste două familii.
Intrigile politice nu se opriră aci și dacă cei în cauză își menținură statornic refuzul, alții nu-și încetaseră uneltirile ascunse. In Spania campania era încurajată de mareșalul Prim, care de când cu dezastrul din Mexic, păstrase o dușmănie împotriva lui Napoleon al III-lea. Dar în Germania, Bismarck, omul de fier, își urmărea planul de a izola Franța și de a o înconjura de dușmani.
Toate aceste uneltiri tainice fură, pe cât se poate, ținute ascuns de cei doi Hohenzollerni, până să ajungă planul la realizare. In Iunie 1870, Bismarck isbuti să atragă de partea lui pe regele Prusiei. Acesta convocă la Berlin, un consiliu de familie în care Karl Anton și fiul său Leopold fură îndemnați să accepte propunerea Spaniei, ceeace făcură însfârșit cu totul contra voinței lor.
După aceea, s’au desfășurat faptele, pe cari desigur le cunosc toți cei ce și-au studiat cărțile de istorie, din acel timp; însă lucrurile merg atât de repede și atâtea s’au întâmplat de atunci, încât evenimentele mai vechi, încep să se uite.
Bătrânul Rege Wilhelm, care-și făcea cura la Ems, primi la 9 Iulie 1870, pe Benidetti, ambasadorul Franței în Prusia. Benidetti stărui pe lângă Rege să poruncească familiei lui să refuze tronul Spaniei. Regele răspunse că nu putea să facă aceasta decât cu învoiala lui Karl Anton și a fiului său. In ziua de 11 Iunie, Benidetti își reînoi cererea, iar Regele dădu acelaș răspuns. In aceeași după amiază,
