decât făgăduiala unei fericiri desăvârșite; nu mă atingea nicio îngrijorare, și mintea mea, încă necoaptă, nici măcar nu mă îndemna să cercetez mai deaproape, adevăratul înțeles al căsătoriei.
Și pe când trăiam astfel, cu totul într’o lume a închipuirii, cei mari, din jurul nostru, deslegau probleme încâlcite și ne pregăteau viitorul cu chibzuirea celor ce nu mai au ochii acoperiți de vălul visurilor....
Chestiunea religioasă era foarte grea, deoarece Sft. Scaun nu se învoia, dacă vom fi binecuvântați să avem copii, ca aceștia să fie botezați în credința ortodoxă. Căsătoria lui Nando cu o protestantă, înăsprea relațiunile dintre Nando și Roma, astfel încât era nevoie de multă dibăcie, și singur Dumnezeu știe câți soli au fost trimiși ca să îmbuneze pe Pontiful Pontifilor.
Lucrurile se încurcau și mai rău pentrucă bunica-regină dorea să fiu cununată în biserica Sft. George, din Windsor, după datină; acolo fuseseră cununați toți nepoții ei engleji, dar deoarece avea să se celebreze o căsătorie protestantă și una catolică, niciuna din biserici nu se învoia ca slujba ei să fie celebrată în rândul al doilea. A trebuit așa dar, spre marea mea desamăgire, să nu ne mai gândim la o cununie la Windsor.
Prințesă engleză, prin naștere, mi-ar fi plăcut să mă cunun în țara unde mă născusem, sub aripa dragei bătrâne, regina Victoria; ași fi pornit și mai fericită spre viața nouă. Pe lângă toate aceste greutăți, mai era încă una: starea de imoralitate a Curții bătrânului duce Ernest făcea cu neputință celebrarea cununiei la Coburg, astfel încât, la
