Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/405

celor ce pleacă într’o călătorie de descoperiri, dar totodată, eram cam sfioasă și chiar neliniștită. Ajunsesem aproape străină de bunica și, afară de aceasta, nu era ea censorul și criticul vieților noastre ale tuturor, și nu urmărea ea cu deamănuntul drumul vieții fiecăreia din fetele ei răspândite în toate țările Europei? Știam că mi se vor pune întrebări, foarte iscoditoare, și că bunica va încerca desigur, să afle toate despre mine, de aceea rânduise ea, să fim amândouă singure, în timpul plimbării. Mi se pare că a fost unica împrejurare în care bunica și cu mine să fi stat de vorbă mai apropiat. La început, convorbirea fu cam lipsită de șir; amândouă eram sfioase; eu prea de tot căutam să mă arăt sub înfățișarea mea cea mai bună și nici nu prea îndrăzneam să mă port cu mica și regala bătrânică, ca și c’o adevărată bunică în carne și oase. De fapt, mă întrebam mereu, ce putea ea oare înțelege, din simțirile tinerești, sau măcar din cele mai obișnuite simțiri omenești; oare nu erau înăbușite toate sbuciumările ei de femeie, sub covârșitoarea măreție a regalității? Totuși, începu, încetul cu încetul, să se topească timiditatea noastră, și mă pomenii răspunzând cu însuflețire la întrebările ei. Avea un fel drăgălaș de a se porni pe râs în clipa cea mai neașteptată; și râsul ei argintiu, plin de adevărată veselie, fu ca un pod aruncat peste prăpastia dintre noi. Mă întrebă despre țara în care mă dusesem, despre climă, despre popor, despre obiceiurile și politica lui. Mă întrebă despre unchiul și mătușa, arătând mult interes pentru Carmen Sylva, regina-poetă, care venise odată s’o vadă la Balmoral și