adus din Rusia, care se putea închide și purta ușor din loc în loc... Apartamentul musafirilor era alcătuit din trei camere: un salon, o cameră de culcare cu o mică odaie de toaletă, în care dormeam eu și o odaie de culcare mai mare, a soțului meu. Mama, îngrijată de starea mea, venise să mă sărute până să nu adorm, cum făcea de obicei, când eram mici. Incercam amândouă să ne arătăm viteze, căci știam că mamei nu-i plăceau izbucnirile de înduioșare, nici „scenele” cum le numea ea, astfel că, înăbușii orice strigăt de teamă sau de durere, care tresărea în mine la gândul despărțirii de a doua zi.
Totuși o strânsei parcă mai cu foc în brațe decât alteori, dar nu rostirăm niciun cuvânt, căci ar fi fost peste puterea mea. Se presupunea că voiu dormi îndată, ca orice fetiță cuminte; însă cu inima atât de turburată, bine înțeles, nu adormii și auzii pe mama cum șoptea cu Nando, în odaia de alături. Pe semne că-i dădea câteva ultime sfaturi și câteva îndemnuri, privitoare la felul cum trebuia să se poarte cu soția lui, prea de tot copilă, smulsă acum din tot ce-o înconjurase și trimisă atât de departe. Convorbirea lor nu era menită s’o aud și eu și nici nu încercai s’o ascult, dar la urmă auzii pe mama, apropiindu-se de ușa mea întredeschisă: „Să mai mă uit măcar odată la ea...” și zării scumpul ei chip, ivit în crăpătura ușii; lacrimi, spre mirarea mea, îi lunecau dealungul obrazului! Văzând că eram deșteaptă, se sili să-mi zâmbească înviorător, și ne făcurăm una alteia un semn din cap; îmi venea să întind brațele spre ea, să-mi lipesc fața de obrazul ei ud și să-mi ușurez inima în
