Coburg, ceeace ar fi fost, bine înțeles dăunător unei educații regulate și sistematice.
Locuința principală a lui Alfred era Coburg unde tatăl meu clădise o casă numită Edinburg-Palace și unde fratele meu își urma în liniște studiile, sub îngrijirea unui preceptor german, despre care voiu vorbi pe lung mai încolo. Aceste hotărâri ne despărțiră multă vreme de fratele nostru, căruia i se dădu astfel putința să învețe mai temeinic decât surorilor lui, lipsindu-l însă de bucuria călătoriilor hărăzită nouă. Pot să adaog aici că educația noastră se făcea cam la noroc, datorită multelor peregrinări, deoarece trebuia mereu s’o luăm dela început cu alți profesori și cu alte metode, ba chiar în altă limbă, și niciodată multă vreme în șir. De fapt, educația mea a fost mai mult decât fărâmițată, și mă bate gândul că nimeni dintre profesorii mei sau profesoarele mele nu erau cu adevărat destoinici; de altfel nici-unul nu aprinse în mine dragoste de învățătură. Oricum ar fi, când mă căsătorii, la 17 ani, nu cântărea prea greu belșugul de cunoștințe ce mi se dăduse să mă însoțească în cale!
Insă desele călătorii ne învățară multe, care nu le am fi putut învăța pe băncile unei școli.
Când eram copile, ne displăcea adânc Londra; era totdeauna o durere pentru noi, de câte ori venea vremea să părăsim Eastwell și bucuriile vieții la țară, pentru Clarence-House, funinginea, fumul, și, mai ales, plicticoasele plimbări în Green-Park, pe care nu-l puteam suferi.
