Clarence-House e lipit de palatul regal St. James și are în comun cu dânsul o largă întindere de grădini, din care priveliștea se întinde asupra Bulevardului Mall.
Una din neplăcerile Londrei era murdăria la care ne expunea funinginea. A cădea pe jos la Londra însemna mari pete negre pe rochii, pe genunchi sau pe ciorapi. Și era acea funingine atât de unsuroasă încât nu o pot uita nici acum.
Totuși ne plăcea foarte mult să ne jucăm în grădinile palatului Buckingham, în loc de a ne plimba în nesuferitul Green-Park, dar ne aduceam hainele în așa hal, încât totdeauna ni se punea un șorț pe care ni-l scotea, când trebuia să trecem drumul, la întoarcerea acasă.
Grădinile palatului regal Buckingham erau imense, pline de ascunzători tainice, și apoi mai cuprindeau și un lac mare. Locul favorit al plimbărilor noastre era partea unde se afla o mare păsărărie, așezată pe un fel de mic deal, ascuns de niște tufișuri nemaipomenit de funinginoase.
Micul deal era partea cea mai murdară, cea mai neagră din tot parcul, și mulțimea pasărilor, cari trăiau acolo, adăugau și mai mult la necurățenia lui.
Dar noi găseam un farmec fără seamăn în acest colț murdar; botezasem dealul păsărăriei Alpii și ne închipuiam cu mare încântare, că facem turism alpin, adică ne urcam pe coasta neagră a dealului, sau ne scoboram alunecând pe povârniș, astfel încât ne murdăream într’un hal de nedescris.
Afară de asta, trăiau acolo păsări de toate soiurile: păuni, fazani argintii și aurii și tot
