laturile și unghiurile lui, cantități neomogene unele cu altele, și de aceea relațiunile ce am puteà găsì între dânsele nu pot fi destul de simple și lesnicioase, pentru a face cu ușurință o rezolvire de triunghiuri. Din această cauză, în trigonometrie, unghiurile se înlocuesc prin niște linii drepte, numite linii trigonometrice și se caută relațiuni, nu între laturile și unghiurile triunghiului, ci între laturi și liniile trigonometrice ale unghiurilor lui.
Când unghiul variează, liniile trigonometrice corespunzătoare variează de asemenea, prin urmare liniile trigonometrice sunt funcțiuni ale unghiului corespunzător. Pe de altă parte, fiindcă aceste linii s’au născut din considerațiunea cercului pe care se măsoară unghiul li s’a dat numirea de funcțiuni circulare directe.
3. Mai înainte de a intrà în studiul liniilor trigonometrice, vom face convențiunea următoare, datorată lui Descartes, care simplifică foarte mult formulele trigonometrice, și înlesnește generalizarea lor.
Fig. 1.
Fie XY (fig. 1) o linie indefinită dreaptă sau curbă și O un punct fix pe dânsa numit origină, și dela care se măsoară distanțele. Luăm punctul A pe această linie, și însemnăm distanța OA cu . Se admite ca această distanță să se considere ca pozitivă, și să se însemneze cu , dacă se socotește dela origină într’un sens oarecare, s. ex. la dreapta, în sensul săgeții; și ca negativă cu semnul , dacă se consideră în sensul opus.
Pentruca poziția punctului A pe linia XY să fie determinată, trebue să se cunoască trei date: 1° poziția pe această linie a punctului fix O, 2° mărimea a dis-
