Ziоа nꙋ'mĭ e кꙋ оdinъ,
Nоаптѣ Пĭeптꙋл ꙟmĭ сꙋспinъ,
Niчĭ о клiпъ nꙋ'mĭ алinъ,
Mъ трꙋdeщe, mъ лeшinъ.
Алĕо! Ваĭ чe о съ фie!
Пар къ'mĭ вine neбꙋnie
Съ dаꙋ̆ фꙋгъ прin кѫmпie
Шi съ mъ dꙋк прin пꙋстie.
Ꙋne-орĭ кѫnd mъ ꙟnчinџe
Пѫnъ ла фiкацĭ m'атinџe,
Шi ꙋn ръꙋ̆ паркъ mъ'mпinџe.
Съ m'апꙋк ꙟn рѫꙋ̆ d'ал стinџe.
Ꙟmĭ вin niщe гѫndꙋрĭ рeлe,
Кꙋџeтe ꙋрѫтe, грeлe
Шi съ лꙋптъ ꙟnтрe eлe,
Mъ скот din minцiлe meлe
Zioa nu-mi e cu odină,
Noaptea Pieptul îmi suspină,
Nici o clipă nu-mi alină,
Mă trudește, mă leșină.
Aleo! Vai ce o să fie!
Par că-mi vine nebunie
Să dau fugă prin câmpie
Și să mă duc prin pustie.
Uneori când mă încinge
Până la ficați m-atinge,
Și un rău parcă mă-mpinge.
Să m-apuc în râu d-al stinge.
Îmi vin niște gânduri rele,
Cugete urâte, grele
Și să luptă între ele,
Mă scot din mințile mele
