In preajma lui 8 Iunie 1937, o gripă II țintuise câteva săptămâni pe patul de suferință la Sinaia.
Sărbătoarea cea mare a tineretului II surprinsese în-tr’un început de convalescentă, care impunea încă un repaos de reconfortare trupească.
Temperatura revenea zilnic și medicii hotărîseră respectarea și continuarea convalescenții, spre a se evita complicații.
Dar Suveranul nu putea concepe ca de sărbătoarea ce-I este atâta de scumpă, să rămână închis în interiorul unei camere. Deslușia din freamătul milioanelor de suflete străjerești, deslușia din tălăzuirea inimilor românești, acea nestăvilită dragoste de a-L vedea și simți în mijlocul lor, acea temere că poate... anul acesta nu va putea mângâia cu privirea-I senină, imensul câmp al florilor străjerești.
Și-atunci, înfruntând riscurile boalei, a îmbrăcat uniforma de Mare Străjer și .alături de Augustul Fiu, Măria • Sa Marele Voevod Mihai, a sosit pe neașteptate în Capitală.
Poate că niciodată străjerii n’au simțit în suflete o iubire mai nețărmurită față de Ilustrul Lor Comandant Suprem, ca în ziua când I-au zărit făptura luminată de acelaș zâmbet în sala Tronului stând (cu temperatura de 38°) în fața celor 500 fanioane străjerești pe care-avea să le distribue personal comandanților străjeri, rostind obositoarea formulă a înmânării.
După distribuirea fanioanelor a venit rândul decorațiilor și cine a avut atunci deosebita cinste să primească
