de treabă, ridicând cetăți de cultură, monumente de artă, ori alte opere de înaltă civilizație.
Dar geniul poporului nostru s’a manifestat totuși, chiar în acele vremuri de restriște.
O civilizație proprie și-a statornicit temeiuri puternice, în forme cu totul deosebite.
N’am avut arhitecți de mare renume, dar ne-am durat cetăți și locașuri de închinăciune ce-au înfruntat secole dearândul. N’am avut pictori cu renume, dar pe zidurile mănăstirilor voevodale, mâini de artiști au zugrăvit chipuri și întâmplări ce astăzi constitue o mândrie pentru noi și obiect de studiu și cercetări pentru străinătate.
N’am avut o tehnică a construcțiilor, dar căsuțele noastre de munte cu pridvoare și porți înflorate ca și bisericuțele cu turnuri prelungi, dovedesc un gust artistic neîntrecut.
N’am avut o literatură scrisă, căci binefacerile învățăturii de carte abia târziu au poposit pe meleagurile noastre, dar descifrăm năzuințele trecutului prin alte semne decât cele ale scrisului.
Ce sunt oare minunatele încrustări în lemn de pe stâlpii de stejar ai porților, de pe ușile bisericilor, de pe grinzile căsuțelor ori de pe ghioagele luptătorilor, decât expresii plastice de gânduri și nădejdi? Ce sunt înfloriturile de pe covoare ori de pe altițele iilor, ce sunt doinele și cântecele păstrate din generație în generație, ghicitorile, glumele, jocurile, obiceiurile, portul, decât o
