exteriorizare a sufletului românesc, lăsat urmașilor ca o vastă bibliotecă de arhaică cultură?
Ce sunt acele plăsmuiri pline de filosofie a baladelor populare, poveștile spuse la gura sobei, viersul fluierului, ori al frunzei, naiul și cobza, buciumul și cavalul?
Trecutul nostru nu și-a putut scrie civilizația, dar a lăsat-o moștenire din veac în veac, încrestând-o în suflete.
.......................................................
Toate acestea le-a cunoscut din frageda copilărie M. Sa Regele Carol II. Nimeni ca Suveranul nostru n’a pătruns mai adânc taina cea mare a trecutului românesc. I-a simțit farmecul și s’a lăsat atras de plăcerea cercetărilor, descoperind ceeace scăpase multor specialiști în materie de artă populară și folklor.
.......................................................
Odată, vizitând un mare muzeu din Capitala unei provincii, s’a oprit în fața unui covor vechiu, cu un colorit pierdut, pe eticheta căruia sta scris modelul, vechimea și regiunea unde fusese lucrat. Majestatea Sa Regele examinează cu atenție acest obiect de artă populară și se adresează directorului ce da lămuriri:
— Acesta nu pare a fi model oltenesc. Aș vrea să văd catalogul căci am impresia a fi mai degrabă din Banat.
Spre uimirea tuturor celor de față, într’adevăr, catalogul
