REGELE NOSTRU
REGE!
Cuvânt pe care buzele îl rostesc cu evlavie și respect, vorbă cu înțeles tainic de cronică a trecutului, de siguranță a prezentului, de năzuință a viitorului...
Rege!
Prin această sonoră exteriorizare a unui sentiment unic, deschidem o fereastră dintr’un palat al unei plăsmuiri de basm și divinitate, pătrundem și noi în lumea conducătorilor de noroade și înțelegem un imn din care slava și mărirea se desprind ca niște aripi, ce duc în fâlfâiri de strălucire, o existență... o existență de muncă, de sbucium, de restriști sufletești, de îngrijorări, de rare bucurii...
Fiecare trăim plăcerea ori durerea noastră personală, la care se mai adaugă cele ale colectivității de familie. Cercul este restrâns.
Un Rege trăește însă viața milioanelor de supuși, bucurându-se cu ei, îndurerându-se de greutățile vieții lor, respirând complexul nevoilor vremii, cu idealurile, cu
