STRĂJER AL CREDINȚEI SI TRADIȚIILOR STRĂMOȘEȘTI
CREDINȚA care nu este urmată de exemplul viu al faptei, este un pom fără roade. Numai atunci fiorul sfânt ce încălzește un suflet, dobândește aureola desăvârșirii, când a putut depăși cadrul unei abstracțiuni, intrând în domeniul creiației.
Credința neamului nostru este dinamică. Pe fondul ei moral și religios se brodează fapta, generatoare de progres.
M. S. Regele Carol al II-lea este și în acest domeniu de spiritualitate, Cel dintâi la datorie.
Născut pe pământul Patriei, botezat în religia strămoșească, Fiul de Rege coborîtor din cele mai ilustre familii domnitoare, a avut ca orice Român în jurul cristel-niții, în care avea să fie scufundat după datină, aceleași fețe bisericești îmbrăcate în aceleași odăjdii sfinte, supus acelorași orânduiri ale credinței.
Dragostea de biserică și cele sfinte, formează pentru Suveranul României, una din principalele caracteristici ale vieții.
