cei mai în vârstă în nădragi de șaiac, mintean de stambă și o fermeneà brodată cu mătasă neagră sau în fir. Bărbații poartă poturi, un fel de șalvari turcești de stofă vânătă brodată cu mătasă neagră; dar cei mai mulți poartă benevregi și un cepchen peste fermeneà. Femeile umblă îmbrobodite într’o feregeà neagră de lână, ce se lasă, drept, de la creștetul capului până la călcâie. Pe cap nu se vede nimic și nici pe fața lor nu se lasă un văl, așa cum poartă, de obiceiu, turcoaicele din acele părți; el este acoperit peste tot de feregeà în așà fel, încât și văzul le este acoperit. Când umblă pe drum și vor să vadă unde calcă, ele deschid puțin crăpătura feregelei care cade perpendicular, în față, și este ținută pe dinăuntru cu mâna dreaptă. Peste tot, ca port, pe cât de variat este acela al bărbaților, pe atât de lugubru pare portul femeesc. De aceea când vezi o Nânteancă umblând pe stradă, pe lângă mâhnirea adâncă ce simți în inimă, gândindu‑te la nenorocirile prin care au trecut acești bieți Români, până când, de nevoie, au primit portul unui neam cu totul străin de acela care rezultă din graiul lor curat românesc, ai impresia că vezi un stog negru care se mișcă, fără să se desemneze vreo trăsătură a corpului.
Tipul Nântenilor se deosebește puțin de acela al celorlalți Români din Meglen statura mijlocie, conturul feții mai mult pătrat, ochii adânci, privirea inteligentă și coloarea feții mai mult brună decât deschisă, sunt caracteristica Nânteanului. Infățișarea lor m’a uimit. Știam că Nântenii sunt amestecați cu Bulgarii din Caragiova, întrucât mare parte din ei se însoară cu femei din comunele bulgărești; mai știam că Bulgarii din acea regiune au coloarea feții blond-închisă și, prin urmare, mă așteptam să‑i văd mai blonzi chiar decât ceilalți Români. Peste tot, împresia sumară ce mi‑au făcut Meglenoromânii, ca tip, față de Aromânii este următoarea: în Liumnița și Cupa predomină mai mult tipul blond cu uitătura stinsă. In restul comunelor: Oșani, Birislav, Lugunța, Huma și Țârnareca predomină mai mult tipul obicinuit al celorlalți Români, însă cu singura deosebire, că unii dintre ei au umerii obrazului mai ridicați, și prin aceasta prezintă ceva particular, care îi deosebește de Aromâni. Dealtfel, pentru constatarea acestei particularități, pentru mine, nu erà de neapărată nevoie să mă duc în comunele lor; în tot intervalul cât am funcționat ca profesor și director la Școala Comercială din Salonic, anual aveam prilejul să primesc elevi noui din ținutul Meglenului. Cei mai mulți îmi îmfățișau aceleași particularități, care, dealtfel, se pot observà, în parte, și la Megleno‑românii aflători în țară.
In Nânta, pe lângă românește, se vorbește foarte mult și bulgărește; mai ales în mahalaua Prour n’am auzit vorbindu‑se decât în această limbă. Răspândirea limbii bulgare se datorește, de sigur, în primul rând, faptului că cei mai mulți se încuscresc cu Bulgarii pomaci din Caragiova. In al doilea, pentrucă ea este socotită printre locuitorii acelui ținut ca idiomul cel mai frumos din toate dialectele bulgărești câte se vorbesc în Macedonia. De fapt, din câte am putut constatà
