Bătrânul Gușu Gaga mi‑a spus că, în tot intervalul de șase ani cât a funcționat ca institutor bulgar la Tușim (Caragiova), în fiecare an, în ziua de joi Mari, înainte de Paști, a văzut venind din Nânta sute de femei cu copii și chiar bărbați care suferiau de vreo boală, la biserica din Tușim, așteptând în tinda bisericii până când se sfârșià serviciul divin. După aceasta, venià preotul și le cetià o rugăciune de vindecare, după care îi atingeà pe frunte cu sfânta lance, făcându‑le și semnul crucii. Despre acest pelerinaj mi‑a vorbit și fostul meu elev, originar din Nânta, Hasan Ibraim.
La Meglenoromâni se continuă încă până astăzi vechiul obiceiu de a se junghià berbeci sau boi, în ziua hramului bisericii din comună sau în ziua vreunei alte biserici în ruine, care se află în apropierea comunei. Acest obiceiu se păstrează și la Nânteni: în ziua de Sf. Ilie, după ce au scos grâu nou din țarinile lor, fiecare familie face câte o pâine «gărnață» din grâul nou, și se duce disdedimineață la localitatea ce se chiamă Cusață, unde se crede că odată a fost biserica Sf. Ilie. Acolo se junghie berbeci și boi, și după ce petrec toată ziua, seara ei se reîntorc acasă. G. Gaga mi‑a mai spus că obiceiul de junghià boi și berbeci, Nântenii îl au și în ziua de Sf. Gheorghe. In această zi se duc la localitatea numită Prigoriță. Inainte vreme mergeau și femeile la aceste petreceri; astăzi ele stau acasă și numai bărbații cu copiii se duc să prăznuească hramul bisericii dispărute.
In privința epocei când Nântenii au trecut la islamism, G. Gaga mi‑a povestit că la metohul din Oșani se aflà o evanghelie veche, în care pe ultima pagină steteà însemnat anul 1671, data când Nântenii ar fi trecut la islamism. Tot în această evanghelie se aflà însemnat că violentarea Nântenilor s’ar fi făcut în a doua zi de Paști, în 24 Aprilie. In anul acela întâmplându‑se ca ziua de Sf. Gheorghe să cadă în prima zi de Paști, slujba de Paști s’a făcut a doua zi. In această zi a venit episcopul, ca să ia parte la slujbă. In evanghelie se mai aflà însemnat că în joia după Paști, prin urmare la 27 Aprilie din acel an, ar fi căzut la Nânta și în împrejurimi grindină de mărime neobișnuită, iar la 20 Iulie, în ziua de Sf. Ilie, ar fi nins așà de mult, încât snopii de grâu au fost acoperiți de zăpadă.
Eu însu‑mi n’am putut vedeà această evanghelie, metohul fiind în mâinile Grecilor; aceștia, prin dascălul lor grec, au trimis‑o la Consulatul grecesc dín Salonic, spre a fi expediată la Atena. Deaceea, și în privința aceasta, se știe ceace se spune, lipsind orice dată cari ar puteà fi controlată. Totuș, un singur lucru rezultă din toate acestea și anume, că trecerea Nântenilor la islamism s’a făcut înainte de două sute cincizeci de ani, dată care corespunde cu constatările noastre și se apropie de acelea ale lui I. G. v. Hahn, care, după cum am văzut, stabilește această trecere cu una sută cincizeci de ani înainte pentru anul 1867, când scrià autorul.
***
