Caragiova, ea iese oarecum în afară din această regiune. Așezată pe un deal brăzdat de mulțime de ape curgătoare, în fața ei se desface o priveliște dintre cele mai frumoase, mai ales că la o distanță nu prea depărtată se ridică muntele Zǫna, la poalele căruia se întinde orașul Nânta.[1]
Din cele ce am putut aflà din gura bătrânilor din această comună, și Oșani erà, pe vremuri, o alcătuire din șapte sate: Codru‑Negru, Izvoară, Elașnița, Bolovan, Răsădiști, Seliști și Cremjat. La început, locuitorii acestor comune nu cam trăiau în armonie. Mai târziu, după turcirea Nântenilor, temându‑se ca să nu fie atacați și ei, au lăsat vrajbele la o parte, și s’au unit cu toții, formând o singură comună. Și deoarece, după reunirea lor la un loc, le‑a mers mai bine, s’au gândit să deà comunei un nume, care să pomenească despre acest eveniment. De sigur că pentru aceasta nici nu se găsià cuvânt mai potrivit decât turcescul «hoş», care însemnează «bine». Așàdar, din hoş au făcut un «Hoșani», din care astăzi a rămas «Oșani». Aceasta, în ce privește origina numelui, după etimologia bătrânilor din această comună.
Intreaga comună este împărțită în unsprezece mahalale, cu 262 de case, în care se adăpostesc 2320 de locuitori.
In comună sunt două biserici: «Sfântul Niculae», în cari se slujià înainte de răsboiul balcanic în grecește, și «Sfânta Maria» în care se slujià românește. In prima mea călătorie se aflà în Oșani numai școală românească; toți copiii învățau carte românească și erà o plăcere să vezi în fundul munților Caragiovei, ieșind copii din școală cu cărți românești și recitând chiar pe drum poezii românești. Astăzi lucrurile s’au schimbat cu desăvârșire. Dascălii greci au alungat limba română din școală, și copiii Oșeniților sunt nevoiți să învețe grecește.
In afară de cele două biserici, în Oșani, se mai găsește și un metoh, dependent de mănăstirea Stavronichita din Sf. Munte. Acest metoh în care se aflà evanghelia cu datele despre care am vorbit mai sus, înainte de închinarea comunei chesegiului turc Ahmed‑aga din Ienige, erà o casă particulară a unui Român care, rămânând fără copii, a dăruit‑o acelei mănăstiri. De atunci și până mai înainte de marele răsboiu, se găsià în acest metoh un ieromonah din Sf. Munte, care făceà pe duhovnicul pentru toate comunele românești.
In partea nord‑estică a comunei, la o depărtare de un sfert de oră, se găsește mănăstirea «Sfântul Arhanghel Mihail». Este zidită pe o ridicătură de deal, și în fața ei se lasă o pădure de stejari, care ajunge aproape de comuna Birislav. Mănăstirea are o pozițiune dintre cele mai frumoase; iar pădurea legănată de adierea vântului din spre răsărit, este singurul colț în care călătorul își mai uită că se găsește în munții sălbatici și în văile prăpăstioase din Meglen.
La mănăstirea aceasta se țineà pe vremuri, în ziua de 6 Septemvrie, bâlciu mare. Toate satele din împrejurimi veniau la acest bâlciu care
- ↑ Numele de munte Dzâna apare și la Aromâni în Pind, aproape de satul Ameru. Există și vârful Tšuca‑Dzâna.
