Atât țarinile comunei Birislav cât și acelea ale Lugunței sunt foarte fertile. Numai că în timpul secerișului vântul ce suflă din spre Zǫna, numit «boari», le pricinuește mari pierderi.
In partea din spre răsărit și mai spre miazănoapte de Lugunța se află Huma.
Această comună este relativ nouă, căci după spusa bătrânilor, locuitorii din Huma sunt veniți din Cătuniști, o localitate în ruine, situată în valea dintre Coinsco și Huma.
Intreaga comună se împarte în șase mahalale, purtând numele fruntașilor din comună. Este o biserică frumoasă «Stăvineri» împodobită cu icoane foarte bine zugrăvite.
Comuna este proprietatea locuitorilor. Cu toate acestea, și ea a fost închinată unui bei turc, care a lăsat‑o moștenire lui Hagi‑Suleiman‑bei. Acesta a vândut‑o la niște Turci din Maiada: Şotle‑Hasan și Zadre Ahmed, de la care apoi și‑au răscumpărat‑o locuitorii.
In urmă de tot, Românii din Huma și‑au clădit și un local de școală în care se învățà românește. Din nenorocire, comuna căzând în stăpânirea Sârbilor, limba română a fost exclusă din școală, spre a introduce limba sârbă.
Numărul locuitorilor este de vreo 800—900.
Dintre toate comunele românești, afară de Nânta, cea mai mare este Liumnița. Numără aproape 340 de case cu 3000 locuitori. Este așezată în partea de apus a orașului Ghevghel, la o depărtare de 15 km., aproape trei ore drum călare.
Imprejurul acestei comune se ridică dealuri înalte formând un fel de întărituri naturale și acoperite în cea mai mare parte cu păduri de castani, nuci și fagi. O bună parte din aceste dealuri sunt semănate cu vii și cu tot felul de cereale.
Judecând după localitățile în ruine care se găsesc împrejurul comunei, ca Țitati, Curuna, Ștur, ea pare a fi fost alcătuită, pe vremuri, din mai multe cătune. Mai târziu, locuitorii acestor cătune s’au unit la un loc, ca să se poată apărà mai bine împotriva Turcilor. Ea n’a fost niciodată moșia unui bei. Abià pe la 1850 un Turc adus de către Liumniceni ca să‑i păzească, acesta, după ce a împrumutat cu sume mici pe mai mulți locuitori săraci, care n’au putut să‑i înapoeze banii, a ridicat pretenții asupra comunei întregi. După o judecată de zece ani pe la tribunalele turcești, Liumnicienii au avut câștig de cauză și au rămas proprietarii comunei.
Românii din Liumnița se deosebesc de ceilalți prin înfățișarea lor. Privirea ochilor stinsă și umerii obrazului ridicați se observă mai ales la o bună parte dintre Liumniceni.
In partea de Sud a acestei comune și la o depărtare numai de 6 km. se află comuna Cupa.
