Această comună este așezată pe niște dealuri cu ridicături foarte neregulate. In apropierea ei se găsește o localitate numită Cupa‑veacl’e. Se crede că la început comuna a fost în această localitate, și numai mai târziu locuitorii ei au venit în Cupa. Numărul locuitorilor nu este mai mare ca 900.
Ea aveà, în timpul călătoriei mele, o singură biserică de scânduri «Stămăria», care după un an a ars.
Comuna erà pe vremuri proprietatea acelorași bei de care țineà și Oșani. Cu vreo 45 de ani mai înainte, locuitorii s’au încercat să‑și răscumpere comuna și astăzi ea este proprietatea lor.
La o depărtare de patru ore călare, vreo 18 până la 20 km. distanță de Liumnița, în spre Sud, se află comuna Țârnareca. Inconjurată de dealuri acoperite cu pomi roditori și străbătută de mai multe ape, comuna, pe din afară, prezintă o înfățișare din cele mai atrăgătoare. De altfel, și în interiorul ei, ea se deosebește aproape peste tot de celelalte comune prin casele ei, mai toate cu un cat, prin străzile mai curate și prin înfățișarea locuitorilor mai înaintată. In această comună un străin poate fi găzduit ca în comunele aromânești. In fiecare locuință, chiar și la locuitorii cei mai săraci, am găsit, în afară de încăperile de trebuință pentru familie, și o cameră pentru primirea oaspeților. Deasemenea curățenia, în casă, este mult mai mare decât aiurea. In prima mea călătorie, sosind în comună, într’o zi de sărbătoare, toată lumea erà strânsă în biserica românească, în care părintele Dimitrie Bobescu, un mare patriot aromân din Perlepe, făceà slujba bisericească. Toți sătenii, bărbați cu femei și copii erau curat îmbrăcați. De altfel, această deosebire a Românilor din Țârnareca de ceilalți Meglenoromâni, ajunge până și în graiul lor. După cum se va vedeà în partea a doua a acestei lucrări, limba vorbită în această comună se deosebește de aceea din celelalte comune, atât prin unele particularități caracteristice ale ei, cât mai ales printr’o puternică influență venită din partea dialectului aromânesc.
Comuna fiind situată în apropierea localității Livădz, despre care se va vorbi mai jos, locuitorii ei sunt singurii dintre Meglenoromâni care vin în contact cu Aromânii grămosteni din Livădz. Din acest contact Românii din Târnareca s’au ales cu un mare câștig în ce privește gospodăria și vieața din casă. Dealtfel, din câte am putut observà, ei sunt singurii dintre Meglenoromâni care se încuscresc cu Aromânii din Livădz, luând fete dela aceștia.
Comuna este proprietatea Românilor. Toți sunt cu stare, ocupându‑se cu cultivarea gogoșilor de mătasă.
Numărul locuitorilor este de 800. In prima mea călătorie, cei mai mulți erau pentru școala și biserica românească; mai târziu ei au fost nevoiți să se retragă din cauza prigonirilor din partea autorităților grecești, și astăzi, în Țârnareca, nu există decât școli și biserici grecești.
