La o depărtare numai de 4—5 km. de Țârnareca, se află situată comuna aproape bulgarizată Barovița. Așezată între niște dealuri, Barovița se înfățișează sub acelaș aspect sălbatic și sărăcăcios ca și Cupa. Mai ales după ce cineva a părăsit Țârnareca, întreaga comună, cu case și locuitori, cu porturi și obiceiuri pare că nici n’a fost vreodată comună românească.
De oarece în călătoria mea prin Huma nu m’am putut duce și în cele două localități românești, astăzi complet bulgarizate Coinsco și Sirminina, trecând prin Țârnareca, țineam să mă abat în Barovița, mai ales fiindcă mi se spusese că bătrânii mai vorbesc încă românește. Intr’adevăr, în comună n’am auzit decât numai bulgărește, un dialect care se asemănà cu acela auzit de mine în Gumenge. Numai câțiva bătrâni mai erau cari știau românește. Cu doi dintr’înșii, dintre care unul erà în vârstă de 82 de ani, am vorbit și eu împreună cu tovarășul meu de drum G. Cionga, pe atunci revizor al școalelor din vilaetul Salonic. Am observat că graiul din Barovița nu este de loc influențat de dialectul aromân, și se deosebește de acela din Țârnareca, cu toate că comuna se află așezată la o depărtare numai de 4—5 km. de aceasta. Românii din Barovița trebuie să fi vorbit odată aceeaș limbă ca și Românii din Oșani. M’am interesat să văd dacă se găsește vreo femeie bătrână care mai poate vorbì românește, căci speram să descopăr unele particularități proprii acestei comune. Din nenorocire nu s’a putut găsi nici una. De geaba am căutat, vorbind cu unele femei mai în vârstă, ca să prind vreo formă românească în limba bulgară, rămășiță din limba română pe care au vorbit‑o altădată. Nici o urmă; ele vorbiau o bulgărească ca orice bulgăroaică din acele regiuni.
De oarece în Țârnareca întâlnisem un Aromân grămustean care mi‑a povestit multe minunății despre comuna lor Livădz, ajungând la Barovița, am trecut la singura comună aromânească așezată în apropiere de comunele meglenoromâne.
Livădz se află așezată pe înălțimile muntelui Paic, la o depărtare de 16 km. de comuna Barovița. Pozițiunea satului este dintre cele mai frumoase. Situată la o înălțime de 1254 m. deasupra nivelului mării, pe o pajiște întinsă, loc bun pentru pășunatul vitelor, ea se întinde frumos, ca un mic orășel, pe o ridicătură în forma unui amfiteatru, având în față un șes întins de o lungime de cel puțin de 3—4 km. La capătul acestui ses, în direcția spre miazăzi, se află așezate Călivele, o adunătură de mai multe colibe, cari cu una sută patruzeci sau cincizeci de ani înainte, alcătuiau prima așezare a Românilor grămusteni din Livădz în aceste părți.
Deșì comuna are un număr de aproape 450—500 de case, toate clădite în piatră și cele mai multe cu un cat, ea nu este așà de veche, după cum pare la prima vedere. Foarte mulți bătrâni, și mai cu seamă o bătrână în vârstă de 97 de ani, își aduceau aminte de primele vremuri de descălecare în aceste părți. După spusa lor, Aromânii din Livădz
