Pagină:Theodor Capidan - Meglenoromânii, vol. I (Istoria și graiul lor).pdf/29

Această pagină a fost validată

30
TH. CAPIDAN

însurat, având numai vârsta de 14 ani, atunci când directorul care îl înscrià, deși ajunsese la vârsta de 30 de ani, nu apucase încă să se însoare.


2. Locuința și vieața în familie, credințe și obiceiuri.


Pentru acela care cunoaște locuințele Aromânilor de la țară și știe că cea mai mică se alcătuește din cel puțin 3—4 încăperi, locuința Meglenoromânilor, așà cum se înfățișază sub forma ei mai veche, apare în starea ei aproape primitivă. O singură încăpere având dimensiunea de 7 × 5 m. și despărțită la mijloc printr’un simplu șanț, slujește de adăpost pentru oamenii din casă, ca și pentru vitele din curte.[1] Intre unii și alții nu este nici o despărțitură. Și nici vreo mare deosebire în ceeace privește mobilierul casei. La dreapta, partea de obiceiu rezervată pentru adăpostul familiei, în mijlocul peretelui din dreapta se află un cămin (budžac). Dintr’o parte și alta a căminului fiind locul rezervat pentru bătrânii casei sau pentru oaspeți, se află așternut pe jos câte o rogojină sau o velință; încolo nimic. Pe pereți se văd policioare pe cari se pun oale și alte vase de trebuință în casă, cu două trei ferestre mici și fără geamuri. Oamenii dorm pe jos și mănâncă stând turcește tot pe jos, împrejurul unei mese rotunde alcătuită din mai multe scânduri, fără picioare. Alături de această încăpere se află încă una foarte mică numită cl’ęti, în care se adună lucrurile din casă și tot ceeace se strânge pentru timpul iernii.[2]

Inaintea acestor încăperi se află un tream, propriu zis spațiul mai larg care se întinde de la ieșirea din casă până la intrarea în curte, sub streașina casei. Acest tream slujește în timpul verii ca o a doua cameră, deoarece înăuntru fiind prea cald, oamenii petrec aici în timpul zilei și dorm în timpul nopții. In fața treamului se află triușa, (cf. arom. ntră ușe «în fața ușei») curtea dinaintea casei, care la Huma se numește aric, (un derivat de la arie cu plur. ǫrur), în mijlocul căreia se află un strejur, parul de care se leagă caii la treerat.

Locuința astfel alcătuită este făcută din pământ și acoperită cu lespezi de piatră.

Se înțelege că cei mai mulți dintre Meglenoromâni au case cu mai multe încăperi, așa cum am avut prilejul să văd în comunele Oșani, Liumnița, Huma și Lugunța; iar în Țârnareca nici nu există locuință ca cea descrisă mai sus. Deasemenea cele mai multe case sunt zidite în piatră. Insă locuința veche, așà cum am văzut‑o la Liumnița, Cupa, Birislav, etc., este aceea alcătuită din încăperile despre care a fost vorba.


  1. Și la Morlachi vitele se adăpostiau sub acelaș acoperiș. Vezi Omagiu lui Iorga, pag. 99.
  2. Originea cuvintelor meglenoromâne, despre care va fi vorba în Introducere să se caute în partea gramaticală a acestei lucrări, la pagina indicată în indice.