In ce privește curățenia în casă și peste tot, nici ea nu prea este mare; cu toate acestea, ea variază de la o comună la alta. In comunele Liumnița și Cupa oamenii sunt mai puțin curați, în special copiii sunt cu totul părăsiți în această privință. Mult mai curați se arată locuitorii din Oșani, Lugunța și Huma; iar Țârnareca stă mai presus de toate. Legăturile din urmă ale Românilor din această comună cu Aromânii din Livădz a avut ca urmare o puternică înrâurire în vieața de familie.
Ca hrană, Meglenoromânii pot trece printre oamenii cei mai sobri. Baza nutrimentului este pâinea făcută de secară sau mălaiu. Printre mâncări, laptele cu derivatele lui: brânză, urdă, iaurt, etc., ocupă locul de frunte. In afară de acestea, Meglenoromânii mănâncă multe legume. Fiecare casă își are câte o grădiniță frumos cultivată cu tot felul de legume: ceapă, usturoiu, spanac, varză, fasole etc. Carnea se obișnuește mai rar și mai ales în zilele de sărbătoare. Dar și în privința aceasta întrebuințarea cărnii depinde după comună: în satele mai mari se taie vite și peste săptămână; în cele mai mici abià sâmbătă seara sau în ajunul unei sărbători mai mari. Dintre cărnuri se consumă mai mult carnea de oaie, de capră și, în timpul iernii, de porc. Dealtfel, mai toate casele hrănesc porci pentru trebuințele casei și pentru vânzare. Pe lângă porci, mai fiecare casă ține și câte o vacă două pentru lapte. Acestea, de cele mai multe ori, poartă numele zilei în care au fost fătate: dumi și neșcă (derivat din dumineșcă) se chiamă vaca sau boul fătat dumineca; marta, martină și tină, vaca fătată marția, aceasta se mai chiamă și marțoșcă; mertši și ńertši (miercuri); joi̯că (joi); venu și vidza, vaca fătată vinerea.[1]
In afară de mâncări, Meglenoromânii ca și Aromânii, obișnuesc să prepare și plăcinte. Dintre acestea cea mai obișnuită este ticuș, un fel de plăcintă preparată dintr’o singură foaie mai groasă umplută pe deasupra cu lapte și ouă. Este aceeaș cu lăptuca de la Aromâni. Codru este, în genere, plăcinta umplută cu legume (dovleac, urzici, spanac, varză etc.), având la mijloc o gaură pe unde se poate vărsà apa, în timpul când se coace, spre a fierbe legumele. Dintre acest fel de plăcinte se obișnuesc foarte mult ticfinca, plăcintă cu dovleac și urzinic, plăcintă cu urzici.
In ce privește băutura, apa, care se întrebuințează așà de puțin la spălatul trupului, ocupă locul de frunte la masă. Nici nu cred să existe vreun colț pe pământ în care băuturile spirtoase să nu aibă nici cea mai mică căutare, ca în comunele românești din Meglen. Deși în cele mai multe comune se cultivă vița de vie, din care se scoate un vin roșu subțire și foarte bun vin de masă, iar din tescuină se prepară și un fel de rachiu ușor, cu toate acestea, atât vinul cât și rachiul se
- ↑ Aceste numiri se întâlnesc și la Dacoromâni (Damé, Terminologia Română p. 29; Iosef Popovici, Die Dialekte der Munteni u. Pădureni in Hunyader Komitat, Halle a. d. S. p. 93.
