rată cu bani de argint, care se chiamă chiluvet. Peste chiluvet se purtà odată un fel de perucă numită trapnà. Atât chiluvetul cât și trapnaua se poartă și de către Bulgarii din Meglen, de unde au pătruns la Meglenoromâni. După cele ce mi s’au spus, azi cuvântul trapnà se mai întrebuințează în zicătoarea: «cari poartă trapnà la mul’ari, curǫn si’mpartă di fraț» din care reiese că trapnà a fost odată una dintre podoabele de cap cele mai alese. Acèle dintre femei cari nu poartă chiluvet, se învelesc pe cap cu basmale colorate numite șămii. Bătrânele își înfășoară capul într’o broboadă sau ștergar numit bul’că.
Pe trup se poartă cămașă. Mânecile precum și marginile de jos ale cămeții sunt brodate cu fir de lână colorată în galben sau în roșu. Aceste broderii sunt aproape la fel cu acelea care se observă la portul femeiesc al Bulgăroaicelor din Nordul Macedoniei. Ele sunt așà de dese și strânse una lângă alta încât, mai deloc nu se vede pânza. Deaceea întreaga lucrătură, atât de pe mâneci cât și de pe marginea cămeșii, pare mai mult o bandă multicoloră cu desenuri bine distincte aplicate pe cămașă. Desenurile de pe cămașă poartă mai multe numiri, după imaginea ce reprezintă: tšarcu‑cu‑runc este după lămuririle ce mi‑a dat o slujnică ce am avut din Liumnița (Sulta), o rotiță cu mai multe rânduri de cusături rari; rotița cu un rând se chiamă tšarcu cu un urdini, cu două cu doi̯ urdin etc.; trăcoł «cerculeț», budimeancă în felul floarei cunoscută cu acelaș nume; tšopcă cusătură în zig‑zag; bobcă punctulețe mici și mai mari; tšireașchi desemn în forma cireșii cu cusătură roșie; steali figuri în forma stelei; șiștac cerculeț de mărimea banului turcesc de zece parale. Sunt unele brodării care poartă numele acelora care le‑au făcut pentru întâia dată, sau după comunele de unde au fost împrumutate: Sultăl’ă (Sulta), Menal’ă (Mena), Mușăl’ă (Mușa), Nanăl’ă (Nana), etc.
Peste cămașă se poartă un pieptar făcut din postav negru, deschis pe dinainte și strâns numai într’un loc pe sub sine, cu un fel de agrafă de forma unei scoici rotunde, numită coptši‑cu‑chi̯ustecur. La fetele îmbrăcate în haine de sărbătoare tot pieptul le este acoperit cu salbe de bani de argint și mai ales cu mai multe șire de mărgele albe și de toate colorile, între care chi̯usteca, un fel de medalion de formă pătrată nu lipsește. Aceste șire ajung la unele până aproape de paftalele (două sau de obiceiu trei la număr) care le acopere, pe dinainte, brâul de lână cu care sunt încinse la mijloc. Paftalele se chiamă plotš și fiecare cântărește până la jumătate de chilogram. Sunt unele paftale și mai mici care se chiamă tucǫi̯. Dedesubtul paftalelor atârnă prigatšu, un fel de șorț scurt până aproape de genunchi, și tare ca scoarța, din cauza broderiilor care îl acopere peste tot.
Pe picioare se poartă, iarna ca și vara, ciorapi de lână groasă, chendisiți cu tot felul de figuri, între cari acele cu crivul’ți, un fel de cusătură în linie îndoită, cu u̯ocl’u‑pul’cal’ă «ochiul puichii»; cu chi̯oșur «cu colțuri», cu priscurnicu în felul prescurii, cu broaști «broaște» etc.,
