La Bulgarii din Macedonia, cum sunt aceia din satele din împrejurul orașelor Ohrida, Bitolia, Perlepe, în Murihova, după aceea la Bulgarii din Tracia, există bădnicu, însă la aceștia ca și la Meglenoromâni prin bădnic se înțelege numai buturuga ce se pune în aceà seară în vatră, care nu trebuie să se stingă toată noaptea de ajun, nu turta, cum am văzut mai sus. In schimb, la aceștia lipsește turta cu toate obiceiurile ce se leagă de ea. Meglenoromânii au și una și alta, ceeace probează că le‑au împrumutat dintr’o regiune unde existà și una și alta și care nu poate fi decât Bulgaria, propriu zis, unde prekladnik‑ul, în cele mai multe părți, înlocuește bădnik‑ul. (Pentru obiceiurile bulgărești cf. Prof. Dr. M. Arnaudoff, Die Bulgarischen Festbräuche în «Bulgarische Bibliothek» redactată de G. Weigand. Lipscat 1917, capitolul «Weihnachten (Koleda)» p. 3, 5, 12, 14—15).
Tot în cursul sărbătorilor de Crăciun se țin, din prima zi de Crăciun până la Bobotează, un fel de jocuri cari se aseamănă foarte mult cu acelea ale Bulgarilor din regiunea Ienige‑Vardar. Se adună mai mulți tineri îmbrăcați în haine de sărbătoare și, după ce fiecare se înarmează cu câte o sabie de lemn, pleacă întovărășiți de un caraghi̯os, umblând din casă în casă spre a strânge daruri în bani sau în natură în folosul bisericii sau școalei. Pe la casele unde se duc, ei joacă fiecare în parte împrejurul săbii de lemn. Acești jucători se numesc Rusal’ă. Ei se aseamănă foarte mult cu aceiaș jucători bulgari din Ienige‑Vardar, cunoscuți sub numele de eškari, derivat din eška, numele sărbătoarei. (Vezi despre aceasta mai pe larg Arnaudoff, o. c. p. 29—30).
De sărbătorile Paștelui nu se leagă nici un obiceiu mai de seamă. Ziua Sfântului Gheorghe Săm‑Džorz care este așà de aproape de Paști, le‑a strâns pe toate. Dacă moare cineva în prima zi de Paști, sufletul lui se duce drept în paradis, pentrucă în această zi arhanghelul Mihail și Sf. Petru nu mai stau ca să păzească la poarta raiului; cine se naște în ziua de Săm‑Džorz rămâne fericit pentru toată vieața lui. In această zi toată lumea se cântărește de un pom înverzit, ținând un ou roșu din ziua de Paști în buzunar. Tot în această zi fetele și flăcăii se leagănă cântându‑se fiecăruia, pe bulgărește, un cântec cu aluzie la fată, dacă se leagănă băiatul, și la băiat dacă se leagănă fata pe care ar vroì să o ia în căsătorie. Obiceiul acesta este răspândit peste tot Balcanul.
In afară de acestea, obiceiurile cele mai interesante sunt acelea cari sunt legate de nuntă. Așà cum mi s’au povestit despre ele de către soția d‑lui Gona Meghia, au ceva specific din partea locului, deaceea le reproduc în întregime.
***
In Meglenia tinerii se însoară, de obiceiu, între 15—18 ani. Cine depășește această vârstă, poate rămâneà și neînsurat, căci fetele nu‑i mai zic cupilaș cum se numesc, de obiceiu, băieții de la 15 ani în sus,
