mireasa ca să‑i sărute mâna; îi ia din mâni mâncarea adusă de acasă și‑i sărută din nou mâna. După aceea se pune masa și se așează toți ca să se ospăteze din mâncarea adusă. La plecare, ea primește din partea miresei pentru mire o pereche de ciorapi, beati (bete) și un chimir, pe care trebuie să le poarte mirele în dumineca nunții.
A doua zi, vineri, se strâng toți fărtații mirelui acasă la el și de aici se duc în pădure ca să strângă «flori di i̯adiri» și «coajă di tšireș». După ce pleacă fărtații de acasă, vin fete și neveste tinere, rude de‑ale mirelui cu buchete de flori uscate, ca să iasă întru întâmpinarea fărtaților, când se vor întoarce din pădure. După ce aceștia s’au întors, fetele încep să împletească veanițu (cununa) miresii, iar nevestele tinere împreună cu celelalte femei cântă.
La Liumnița, în această zi, tatăl mirelui împreună cu toată familia merg la părinții miresii, ducând cu ei un colac și o pogace. Seara stau la masă și după ce se așează să mănânce, li se pune mai întâiu colacul și pogacia. Tatăl băiatului scoate din pozunar bani de argint și chiar de aur (furlini), dacă este mai cu stare, și șărui̯aști (împestrițează) pe deasupra pogacia. Din banii aceștia dă tatălui miresei numai o piesă de șase piaștri (altilǫc); restul și‑l pune în pungă. După aceasta s’apucă să mănânce bine, iar după masă, când este să plece, vine mireasa și sărută mâna la toți, începând de la viitorii socri, dăruind pe fiecare cu câte o pereche de ciorapi. Mirelui îi dă o zăniță și o pereche de ciorapi lucrați cu doi fuști. Tatăl mirelui, la rândul lui, dă câte un căpic la toți din casa miresei, apoi luându‑și rămas bun, pleacă cu ai săi acasă.
In ziua următoare, sâmbătă, se adună fărtații și rudele în casa mirelui. Aici se junghie un bou și se răjnește taranà, o mâncare făcută din cocă, preparată cu ouă și cu lapte, și dumicată în fărâmături ce se usucă și apoi se fierb.
Din boul junghiat, se trimite un picior la mireasă acasă. După aceea se pun la masă, iar după ce au mâncat, fărtații încep să bărbierească pe cupilaș. Intotdeauna copilașul trebuie să fie bărbierit înainte de cină, în felul acesta: se pune un scaun pe care se așează mirele. Dinaintea lui țin mai multe fete tinere cărora le trăiesc părinți, un prosop în care se strâng perii rași; apoi începe fiecare dintre fărtați să tragă cu briciul pe obrazul mirelui, până când îl bărbieresc peste tot. In tot timpul acesta, la Oșani, se cântă orațiile obișnuite cu acest prilej. Unul dintre fărtați strânge prosopul cu multă băgare de seamă, ca să nu cadă ceva din legătură și‑l pune bine la o parte. Obiceiul acesta de a se strânge perii mirelui se ține cu multă stricteță. Se crede că cu ei se pot face măghii (farmece); mulți cupilași cari și‑au rătăcit perii din răzătură au fost fermecați. După ce mirele a fost ras, el se scoală și sărută mâna la toți cei de față, fără deosebire de vârstă. Din clipa aceea mirele nu trebuie să stea singur, căci nu este bine; el trebuie să fie însoțit de fărtați.
Spre seară, după apusul soarelui, toți fărtații numiți călisari merg cu un bardac (urcior) în mână, umplut cu apă și vin, ca să călisească
