contră, este cripită (ținută) tot de fete, la fel cum fusese mirele când venise să ia mireasa. Aici trebuie să reamintesc că de multe ori cununia se face și acasă. Așà mi s’a spus că se face aproape de obiceiu la Oșani. In cazul acesta, după ce se face cununia, vine un băiat și trece prin mijlocul tinerei perechi ca să‑i despartă.
Ajunși în curtea bisericii, mireasa începe să se închine de pe cal. După aceea i se dă un ciur plin cu semințe de bumbac sau de grâu și o turtă. Turta o pune pe zidul bisericii, sau, dacă poate să se țină bine pe cal fără să cadă, pe acoperișul bisericii, iar semințele din ciur le seamănă pe jos. Apoi i se dă un ulcior plin de apă și varsă dintr’însul de trei ori împrejurul ei, iar apa ce a mai rămas o varsă pe capul calului. In fine, i se mai aduce și un copil mic pe care îl ia în brațe, dându‑i un măr. După ce îl sărută, îl dă înapoi. Apoi începe să‑și facă semnul crucii și sărută mâna socrului care stă aproape de ea. Acesta îi dă mai întâiu un mic dar în bani, apoi o ia în brațe de pe cal și o poartă până înăuntrul bisericii. După dânsul intră toată lumea și începe cununia ca de obiceiu.
După cununie, toți nuntașii, împreună cu tânăra pereche, se întorc la casa mirelui. Aici mireasa se închină de trei ori la pragul casei, și, punând piciorul drept pe un chilim mic întins numai pentru acest scop, intră în casă; după dânsa intră și ceilalți. Acum tânăra pereche sărută mâna la toți, fără deosebire de vârstă.
La Oșani, când intră mireasa în casă, i se dă mai întâiu un copil mic pe care îl dăruește cu ceva; după aceea lasă copilul și vine socrul de o ridică în brațe și o lasă jos în cameră.
La Liumnița, mirele și mireasa se opresc dinaintea pragului casei și fiecare dintre nuntași vin pe rând și‑i sărută pe frunte, pe nas și pe umăr. Când este pe sfârșite, vine un băiat ca de 14 ani și, retrăgându‑se puțin mai la o parte, își ia vânt și dă fuga dintr’odată drept în spre tânăra pereche, despărțind pe mire de mireasă.
După ce mirele și mireasa au sărutat mâna la toți nuntașii, după o jumătate de oră sosesc și pugazeail’, care aduc zestrea miresii încărcată pe un cal încălecat de un fărtat sau de un băiat, frate al miresii. Acesta simbolizează, după credința poporului, pe neguțătorul care a pierdut drumul și l‑a apucat noaptea în drum. El nu se dă jos de pe cal, până ce nu‑i aruncă din partea mirelui câțiva bani în căciula ce o ține întinsă către mire.
După ce s’au făcut toate acestea, se încinge o horă care ține până aproape de ora mesei. La masă este obiceiul ca mirele să bea vin din găleată; ceilalți beau din poatši di țară (ulcioare) pe care mirele le dă fiecăruia, înainte de a începe să mănânce.
După ce s’a sfârșit masa, începe pulivnicul, urările ce se fac tinerei perechi din partea nuntașilor, înainte de plecare. Fiecare ia pe rând câte un pahar și‑l beà în sănătatea mirilor, spunându‑le toate urările ce se obișnuesc la aceste ocaziuni. Când este ca să se pună paharul la gură, ceilalți nuntași, bătând din picioare, încep să chiuiască și
