să strige cât îi ține gura. In tot timpul cât ține pulivnicul mirele și mireasa trebuie să facă mătănii, închinându‑se într’una până la pământ și fără să se grăbească. După acest din urmă obiceiu de Duminecă, fiecare pleacă pe acasă, iar mirele cu mireasa intră în camera de culcare.
A doua zi luni, încă de dimineață, o detunătură de pușcă venind din spre casa mirelui deșteaptă tot satul: mireasa a fost virgină!
Fărtații cari așteaptă cu nerăbdare această veste, se scoală cu toții și, venind la casa mirelui, dau năvală în camera lui de culcare. Aici pun mâna pe dânsul și târându‑l în ghionturi, îl spânzură cu o funie de grinda casei și‑l țin așà spânzurat până când le promite că le va da tot ce‑i vor cere. Acelaș lucru se întâmplă și cu tatăl sau frații mirelui, dacă are. In unele părți mai este obiceiul să se spânzure și fărtații, după ce mai întâiu aceștia au spânzurat pe mire și pe ai lui din casă. La Oșani spânzurătoarea mirelui se obișnuește după ce mireasa a fost scoasă la fântână și s’a reîntors din nou acasă: câțiva tineri iau o frânghie și o leagă bine de grindă. Unul din ei spune că mirele ar fi furat mireasa și prin urmare trebuie pedepsit. Atunci toți tăbărăsc pe dânsul și‑l spânzură. Mirele, ca să se apere, strigă în gura mare că n’a furat‑o și ca dovadă pot să întrebe și pe mireasă. Vine mireasa și declară și ea la fel. Fiindcă fărtații nu‑l lasă, atunci mireasa garantează pentru dânsul, dând din partea mirelui o găină ca rușfet. Aceștia nu se lasă până când mirele nu dă mai multe găini. După mire, ei spânzură pe tatăl lui; și pe acesta nu‑l lasă până nu dă o găină. In fine, ei tot așà continuă spânzurând pe toți membrii din familie. La urmă de tot vine un judecător și cercetează dacă oamenii au fost spânzurați pe drept. El află că acei cari i‑au spânzurat, la judecată, au fost mituiți, deci, ca pedeapsă, judecătorul îi condamnă și pe ei la câte o amendă de câte o găină de fiecare. Și așà se continuă petrecerea până târziu de tot.
După ce se termină și cu aceasta, iese mireasa îmbrăcată frumos cu un ciur plin de chitchi (buchete), oferind fiecăruia câte unul. Toți câți iau din aceste chitchi aruncă câte un ban în ciur.
In fine «si scoati niveasta la apu» împreună cu mirele și cu toate rudele din casă. Trec mai întâiu pe la părinții fetei și, cum ajung acasă la ea, iese mama miresei la poartă cu o turtă. Mireasa cum o vede, i se închină și merge mai departe fără să se oprească mult. De acolo trec pe dinaintea bisericii, unde mireasa iarăș se închină de trei ori. Din clipa în care mireasa iese de acasă și până când se reîntoarce, ea trebuie să se închine pe drum la oricare îi iese înainte, sărutându‑i în acelaș timp și mâna; acesta îi ofere un ban și se depărtează. Dacă cumva, pe drum, se întâlnește cu o altă pereche, atunci se crede că mirele sau mireasa care va fi ridicat mai întâiu ochii ca să se uite la cealaltă pereche, va murì după un an.
Cum ajung la fântână, mirele scoate un ban și‑l vâră într’un loc umed. Mireasa trebuie să‑l caute; după ce‑l găsește, îl vâră și ea într’alt
