«Meglen» sau, pe turcește, «Caragiova» și apoi să trecem și în regiunea ocupată de Meglenoromâni, ca să vedem unde sunt așezate satele lor.
Meglenul, așa cum se cunoaște din timpurile cele mai vechi, cuprinde câmpia care se întinde dealungul unui șir de munți care pornește de la muntele Nidže. Acest munte se află situat în dreptul curbăturii de Sud a râului Țârna (vechiul Erigon, pe turcește Kara‑su «apă neagră»), care izvorăște în apropiere de Zeljeznitza (Demirhissar) și cuprinde în sine întreaga regiune Murihova. De la acest munte, în spre direcția Nord‑est, până aproape de Marianska Planina, se întinde o coamă de munte cu vârfurile mai înalte «Kožuh» și «Zǫna», acest din urmă având o înălțime de 2092 m., la poalele căruia se lasă o câmpie dintre cele mai fertile din întreaga Macedonie, străbătută de o mulțime de ape curgătoare. Această câmpie, care în partea de Sud începe de la râul Șiroka‑reka (Geniš‑dere), vreo 15 km. la Nord de orașul Vodena, se întinde în spre Nord‑est până la cele două comune românești Lugunța și Birislav, având, peste tot, o lungime de 40 km. și o lărgime între 5, pe alocuri, 10 km. Toată această câmpie împreună cu munții dealungul cărora se întinde, se chiamă Meglen sau Caragiova. Ea se împarte în două porțiuni bine țărmurite: o parte, anume cea mai mare, cu o întindere de 25 km. și o lărgime de la 5—10 km., începând la Sud de la râul Șiroka‑reka până la comuna bulgărească Fuștani, și alta, de la această comună, având o lungime numai de 15 km. și o lărgime de 3 km., până la cele două comune românești Lugunța și Birislav. Cea dintâiu este propriu zis Meglenul sau Caragiova bulgărească. Ea este și cea mai fertilă din întregul cuprins al Macedoniei, ca una care dă trei recolte pe an. Pe această câmpie se află presărate vreo 50 de sate bulgărești, ocupate mai târziu și de către Iuruci. Iată acum și descrierea pe care ne‑o face I. G. v. Hahn, cel dintâiu dintre scriitorii veacului trecut care ne vorbește despre ținutul Meglenului, în capitolul «Die Landschaft Moglena» din lucrarea sa Reise durch die Gebiete des Drin und Wardar (1867) p. 260: «Der Name dieser Landschaft stammt von dem bulgarischen Worte mogla, Nebel; die eingebornen sprechen ihn Méglen aus. Ihr türkischer Name ist Karadschowa d. i. schwärzliche Ebene. Diese Landschaft bildet eine einförmige Mulde von 6 St. west‑östliche Länge und 4 St. grösster nordsüdlicher Breite. Sie wird von drei Hauptbergketten eingefasst. Gegen Westen der Nidsché, welcher von den Türken Kaimak‑Zolan genannt wird, dessen steiler Gipfel den grössten Teil des Jahres mit Schnee bedeckt ist. Gegen Norden die Kossufkette, welche einer senkrechten Mauer gleicht und gegen Süden eine andere Kette, die von dem Kaimak‑Zolan ausläuft und allmälig abfallend sich in die Ebene von Salonik verliert, wo ihr Ende Bosaktschi‑Burnu genannt wird. După I. G. v. Hahn, acela care completează descrierea ținutului despre care este vorba, este C. Jireček în Geschichte der Bulgaren p. 27: «Vom Nidže streicht gegen NO. zu den Vardarengen ein steiler und wie eine Säge gezackter Kamm, an welchem die Kožuch (Kožov)
