Une colonie daco‑roumaine ancienne sur le territoire macédo‑roumaine doit être celle du Meglen» (ib. p. 330).
Din părerile expuse până aici rezultă întâiu, că Meglenoromânii reprezintă resturile unei amestecături de Români cu Pecenegi și al doilea, că acești Români sânt colonii dacoromâne.
Asupra primului punct nu ne putem opri aici prea mult; despre el vom vorbì mai pe larg la sfârșitul acestui capitol. Singurul fapt că regiunea pe care Meglenoromânii o ocupă astăzi coincide cu aceea în care, după scriitorul bizantin Zonaras, cete de Pecenegi au fost colonizate pe la sfârșitul sec. al XI, nu este deajuns ca să dovedească în mod sigur că fizionomia lor mongolică reprezintă urmele acestui amestec. Cu Pecenegii, Cumanii și Slavii vor fi fost amestecați Megleniții și înainte de coborîrea lor în Meglen. Un lucru este sigur și anume, că atunci când ei s’au coborît în Macedonia, erau Români și că, spre a se păstrà și mai departe în această calitate, oricare ar fi fost neamul cu care s’au amestecat, ei trebuie să fi fost destul de numeroși.
Mult mai important se prezintă chestiunea a ștì dacă acești Români făceau parte din tulpina Românilor de la miazănoapte sau din aceea a Românilor sudici, din cari au ieșit și Aromânii. Weigand, care nu s’a ocupat direct cu această chestiune, admițând că ei sunt un rest din Bulgaro‑Vlahii care au fondat imperiul bulgaro‑vlah, recunoaște indirect că ei nu pot fi aceiași cu Dacoromânii, mai ales că chiar după părerea istoricilor de astăzi, Vlahii din imperiul bulgar în chestiune erau Aromâni (cf. N. Iorga, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică (Albania, Macedonia, Epir, Tesalia etc.,) capitolul: Românii din Pind întemeietori de Stat 1186» p. 21.
O. Densusianu, plecând de la asemănarea mai mare ce există între graiul Meglenoromânilor și acela al Dacoromanilor, ajunge la concluzia pe care am văzut‑o mai sus, că ei sunt o colonie dacoromană așezată pe teritoriul macedoromân, iar graiul lor nu reprezintă decât numai un subdialect al dialectului dacoromân.
O părere cu totul nouă asupra originei Meglenoromânilor a emis acum în urmă, însă numai în treacăt, și N. Iorga, cu prilejul unei recenzii întinse asupra lucrării The nomads of the Balkans de A. J. B. Wace și M. S. Thompson, Londres 1914, publicată în Bulletin de l’Institut pour l’étude de l’Europe sud‑orientale, publication mensuelle dirigée par N. Iorga, C. Murgoci, V. Pârvan, Bucarest, II‑ème année, 6 juin 1915.
N. Iorga, ținând seamă de marele aport pe care elementul român și albanez din Peninsula Balcanică la‑u adus la înjghebarea celui de al doilea imperiu bulgar sub țarul Samuel, cu centrul în ținuturile Ohridei, de unde Românii s’au răspândit, pentru întâia dată, în Tesalia și Epir, își explică grupul de Români din Meglen ca o colonie de prizonieri dintre acești Români, combatanți sub steagul țarului bulgar, așezată de către împăratul bizantin ucigătorul de Bulgari, Vasilie, în regiunea Rodopei. Iată și cuvintele proprii ale savantului profesor în această privință: «Dans l’étude citée plus haut (este vorba
