despre studiul său: Notele unui istoric cu privire la evenimentele din Balcani publicat în Anal. Ac. Rom., secția istorică XXXV p. 117—158) nous avons fait ressortir l’apport, indispensable, fourni par les peuples «nouveaux» qu’étaient les Valaques et les Albanais pour arriver à la formation et aux victoires du second Empire bulgare, dont le centre fut dans ces régions d’Okhrida, car elles sont le point de départ primitif des Valaques, et ils n’en rayonnèrent qu’ensuite vers la Thessalie, dont les places ne furent pendant longtemps que leur résidence d’hiver. On s’expliquerait la formation du groupe méglénite dans le Rhodope, avec un dialecte très distinct, isolé depuis longtemps, par la colonisation, due à Basile le Bulgaroctone, empereur de Byzance, des prisonniers faits sur les Valaques combattant sous les drapeaux du «Tzar» Samuel».
Nu știm întrucât această părere s’ar sprijini pe dovezi istorice concrete. Pentru noi însă ea este importantă, pentrucă într’însa întâlnim două momente care coincid perfect cu rezultatele la care am ajuns numai pe baza cercetărilor noastre linguistice.
După cum se va vedeà în cele ce urmează în acest capitol, și noi credem că, contrariu părerii lui O. Densusianu, după care Meglenoromânii ar fi o colonie dacoromână în Macedonia, pentru singurul fapt că mici asemănări de graiu se constată între dialectele dacoromân și meglenit, Meglenoromânii aparțin grupului de Români din sudul Dunării, făcând parte odată din acei Români din cari au ieșit și Aromânii. La această concluzie ne îndreptățesc, după cum se va vedeà, trăsăturile fundamentale, specifice, ale dialectului meglenit, care se identifică cu acelea ale dialectului aromân. Dar N. Iorga merge în privința aceasta, și mai departe, socotind pe Meglenoromâni chiar de Aromâni. La această identificare ne împiedecă asemănările gramaticale și lexice ce arată acest dialect cu dialectul dacoromân. Dacă Românii din Meglen ar fi fost o colonie de Aromâni stabilită în Rodope, atunci, asemănările graiului lor cu dialectul dacoromân nu s’ar puteà explicà decât numai admițând că în Rodope ar fi stat în contact cu o populațiune dacoromână. Insă acest lucru ar fi greu de admis, dat fiindcă Vlahii din Rodope, despre care ne vorbesc cronicarii bizantini, țineau de ramura românismului din sudul Dunării. Aceste asemănări nu s’ar puteà explicà nici din contactul ce l‑ar fi avut elementul românesc din sud cu Vlahii din Serbia, care i‑ar fi unit cu Românii din Nordul Dunării, căci atunci ar fi urmat să întâlnim aceleași asemănări, fie în măsură și mai mică, și în graiul Aromânilor. De aceea socotesc că în Rodope Meglenoromânii n’au venit din Sud ca Aromâni, ci dela Nord din Balcani, ca element străromân, rupt din grupul românismului de sud, după ce stătuse în contact o bucată de vreme cu elementul românesc din Nordul Dunării.
Al doilea moment care coincide cu rezultatele cercetărilor noastre este acela că, după unele date linguistice din dialectul meglenit asemănătoare cu particularitățile graiului Bulgarilor din Rodope,
