Rodope. In regiunea centrală a acestor munți care se întinde în partea superioară a râului Arda, un afluent al râului Marița, la miazănoapte, ajungând până aproape de orașul Plovdiv, la miazăzi, până aproape de Xanti și Drama, iar, la apus, până la Nevrocop, se păstrează încă până astăzi un dialect bulgar, după slaviști, cel mai apropiat de vechea limbă slavă, cunoscut sub numele de dialectul din Achârcelebi. In acest dialect, printre alte particularități, dintre care unele coincid cu acelea din dialectul meglenit, se găsește mai ales și aceea după care ă (ъ) accentuat de orice proveniență se pronunță ca ǫ (o deschis), întocmai ca în dialectul meglenit: cǫnt, frǫng (cânt, frâng, pronunțate: coant, froang). Ea n’a putut pătrunde în graiul megl. decât numai din această regiune, căci nu se găsește nicăiri în altă parte din domeniul limbii bulgare. Dealtfel, uitându‑ne pe hartă, vom vedeà că Meglenoromânii deșì sunt așezați la dreapta Vardarului, nu sunt prea departe de Strumitsa, Melnik și Nevrokop, din preajma munților Rodope, pe unde au trecut, până să ajungă în ținutul Caragiovei.
Când s’au coborît Meglenoromânii din Rodope în locurile în cari îi găsim astăzi, aceasta o putem aflà numai din studiul particularităților slave împrumutate de dialectul meglenoromân din dialectul bulgar din Rodope. Acest studiu va lămurì și chestiunea amestecului etnic al Meglenoromânilor cu Pecenegii, chiar în ținutul Meglenului, amestec sugerat de Jireček, după cum am spus la începutul acestui capitol, și admis de G. Weigand și O. Densusianu.
După Jireček, Pecenegii, după ce fuseseră înfrânți de către Bizantini, au fost colonizați în ținutul Meglenului. Românii, care se aflau dejà așezați în acest ținut, fiind mai numeroși, au înghițit pe Pecenegi, romanizându‑i. Așà s’au amestecat Românii cu Pecenegii din care a ieșit tipul necaucazic al unora dintre Meglenoromânii de azi. Cu alte cuvinte, la venirea Pecenegilor în ținutul Meglenului, aceștia au găsit pe Români așezați de mai înainte în acel ținut. Reținând acest fapt, care este foarte important pentru concluziunile la care voim să ajungem, trebuie să reamintim că Pecenegii au fost definitiv răpuși în luptele de la Livunion și Chironoi în anul 1091. Acest an de prăpăd pentru Pecenegi ne duce pe noi la sfârșitul sec. XI. Știind acum că Românii se aflau în Meglen înainte de nimicirea Pecenegilor și colonizarea lor în acelaș ținut, atunci trebuie să admitem că coborîrea lor în Meglen a trebuit să se fi întâmplat în cursul sec. X sau, cel mai târziu, pe la sfârșitul sec. XI. In felul acesta însă, noi ajungem la două date, care se deosebesc între ele cu câteva veacuri, în ce privește epoca în care Meglenoromânii s’au coborît în Meglen: una pe care ne‑o procură Istoria, pe baza niciunui document, și numai dintr’o simplă presupunere dedusă din coincidența tipului necaucazic a câtorva Meglenoromâni cu Pecenegii; alta, pe care ne‑o procură Linguistica, bazată pe documentul sigur al graiului viu.
Pe când Istoria ne coboară pe Meglenoromâni în ținutul lor în care îi găsim astăzi încă de prin sec. X și XI, Linguistica nu vede posibili-
